Un alt moş şi alţi v�nători la Dor Mărunt �şi vor căuta v�natul �n altă direcţie dec�t cei ai Odobescului MOŞ LICHTENBERG l-au botezat şi cunoscut locuitorii satului Dor Mărunt şi ai satelor învecinate din judeţul Ialomiţa. Numele lui adevărat era Richard von Lichtemberg, german din Saxonia.     De statură înaltă, cu ochii albaştri, nasul puţin încovoiat, părul şi mustăţile roşiatice, spre bătrâneţe puţin aplecat şi totdeauna vesel. A venit în ţară în 1865 şi atunci s-a stabilit în mijlocul Bărăganului unde a rămas întotdeauna. În vremea aceia Bărăganul era pustiu. Câmpul nu era lucrat ca astăzi, cirezi de vite şi turme de oi păşteau iarba până când venea zăpada. Întinderi mari de mărăcini - nişte copaci mici şi pelin erau culturi bune pentru lupi, vulpi şi iepuri.     Povestea vieţii lui moş Lichtenberg m-a interesat şi de aceea mi-am luat însărcinarea s-o descriu. La început când a sosit în ţară a trebuit să vină cu diligenta - de la Bucureşti la Dor Mărunt. A locuit într-o căsuţă mică acoperită cu stuf. Târguielile mai însemnate le făcea de 2-3 ori pe an de la Bucureşti, distanţă de 90 de km. linia ferată Bucureşti-Constanţa s-a făcut mai târziu. Drumul cu diligenta era greu şi plin de pericole. În afară de fiarele sălbatice erau tâlharii care aţinteau calea şi jefuiau fără milă pe toţi călătorii. Moş Lichtenberg s-a lipit pământului şi a iubit ţara cu toate greutăţile vieţii ce-l înconjurau. A făcut agricultură şi s-a ocupat cu vânatul. În armată făcuse stagiul cu termen redus şi obţinuse gradul de ajutor de sublocotenent - Fahnrich. Mi-a povestit cum a făcut de santinelă la mormintele lui Schiler şi Gothe; cum la o masă a ciocnit paharul cu principele moştenitor al Saxoniei în anul 1860, când vorbea de copilărie,lacrimile-i picurau din ochii săi albaştri. Tatăl lui fusese forestier bogat şi de familie bună. Locuiese cu părinţii într-o casă mare, frumoasă. Din ca