Situaţia tinerilor din Spania a devenit mai mult decât îngrijorătoare în condiţiile în care 45% dintre aceştia sunt şomeri, sunt angajaţi fără forme legale în economia subterană, sau au slujbe precare.
De altfel, şomajul în întreaga Spanie a depăşit 5 milioane de şomeri. Este o generaţie care supravieţuieşte cu ajutorul locurilor de muncă nesigure, cu ajutorul muncii la negru şi a solidarităţii familiilor, scrie cotidianul francez Le Figaro, într-un reportaj.
În Albaida, la sud de Valencia, povestea lui Isabel şi Monreal Javier reflectă această realitate. Acest oraş antic agricol, cu 6.000 de locuitori, care acoperă dealurile scăldate de soarele mediteranean, a trăit mult timp din producţia de textile, înainte de a ceda tentaţiei speculaţiilor imobiliare.
În 2000, viaţa a zâmbit tânărului cuplu, Javier câştiga mai mult de 3.000 de euro pe lună din afaceri imobiliare, Isabel lucra în cadrul primăriei şi astfel îşi puteau permite să cumpere casa visurilor lor, pe credit. Când balonul a început să se desumfle, criza a cuprins zeci de întreprinderi: ei şi-au pierdut slujbele, casa, iar o mică afacere le-a înghiţit toate economiile. Banca le-a confiscate proprietatea.
Familia are patru copii, cu vârste între 8 şi 18 ani, şi a trebuit să se refugieze în casa tatălui Isabelei. Veniturile lor au ajuns la 800 de euro, două alocaţii de solidaritate, şi pensia bunicului, de 900 de euro.
Ei trăiesc de asemenea din mici angajamente la negru. "Nu mai avem nicio perspectivă, suntem blocaţi, alunecăm spre o trenare resemnată. Fără tatăl meu nu ne-am putea descurca", spune Isabel. Ţara are peste 1,5 milioane de gospodării în care toţi membrii sunt şomeri.
Economia subterană
"Drama Spaniei este nivelul ridicat al eşecului şcolar şi lipsa foarte mare de competenţe, explică Juan Romero, profesor universitar de georgrafi