Cred ca iarna asta am văzut în jurul meu două sau trei ţinute colorate, răsărite din marea de gri, negru, bej, crem, maro, bleumarin. Nu contest că aceste culori sunt mai uşor de purtat iarna, atunci când poate ai cizme doar în două-trei culori şi te gândeşti că nu prea ai cum să porţi roz-bonbon la cizmele negre sau maro.

Mi-am promis că în 2012 voi încerca să folosesc mai multă culoare şi mai multe imprimeuri în ţinutele mele; îmi doresc să fiu ceva mai curajoasă vestimentar, atât cât îmi permite vârsta.

Prietenii îmi spun mereu că nu trebuie să uit în ce oraş locuiesc şi că nu este o capitală a modei să poţi purta tot ce îţi trece prin tărtăcuţă; eu zic că nu trebuie să fie. De ce? Păi problema stă aşa: eu urmăresc cu religiozitate moda străzii şi mereu văd în unele poze, în fundal, oameni care sunt şocaţi de ţinutele celor pozaţi; cred că problema există şi în alte oraşe, inclusiv în capitalele modei.

Problema e simplu de interpretat: cine nu te înţelege, te judecă; şi asta nu se întamplă doar la nivel de comunicare directă între oameni, ci şi la felul în care te îmbraci, la stilul pe care îl adopţi, la ce soi de muzică asculţi, ce fel de papa preferi etc.

Mai mult, m-am întors în Târgu-Mureş după aproximativ doi ani de Cluj şi am avut surpriza să văd cum se holbau oamenii la felul în care mă îmbrac şi să aud de multe ori duduiţele astea moderne (pe tocuri, solărite şi fardate) şuşotind “Uite-o şi pe asta, o antică pierdută prin modernitate!”. Ulterior am realizat că mureşencele pun accent pe confort, iar Clujul are coloratura aceea vestimentară mai mult, datorită studenţilor şi turiştilor.

Eu însă cred că nu ne-ar lipsi un pic de diversitate, aşa că am câteva ponturi pentru persoanele care se gândesc în primul rând la confort şi care poate nu au timp şi chef să stea să se gândească la ţinute şi accesorii- ştiu că unele dintre voi s