Scăderea populaţiei relevată de recensământul din vara trecută îşi va demonstra efectele care pot fi dramatice nu astăzi, ci pe termen mediu. Uluiala sau calmul ("ştiam noi") cu care au fost primite rezultatele preliminare - un minus al populaţiei, în 10 ani, de 2,6 milioane - trebuie să facă loc analizei şi să ne pună pe gânduri, arată economiştii: ne îndreptăm spre o răsturnare a piramidei vârstelor; cei care au plecat dau semne că nu se vor mai întoarce, ceea ce va conduce la deteriorarea capitalului uman şi financiar; una dintre cele mai mari sfidări va fi găsirea formulei de menţinere a "mecanismelor de ajustare" (pensionari/salariaţi).
Criza demografică începută cu mulţi ani în urmă (depopularea nu s-a produs peste noapte) va lovi dramatic începând cu 2030 când generaţia celor care au acum în jur de 40-45 de ani se va retrage din activităţile economice.
"Pentru o ţară, depopularea este dramatică", punctează profesorul de economie Daniel Dăianu.
Valuri de emigrare au mai fost în istoria României şi au fost cunoscute şi de alte ţări europene - Italia, ţările iberice, Irlanda. România a cunoscut un asemenea val la începutul secolului trecut când ţara a fost părăsită mai cu seamă de românii din Transilvania şi un alt val a fost înregistrat după al doilea război mondial. De ce este acest "al treilea val" atât de îngrijorător?
Trebuie subliniat, arată profesorul Dăianu, că, pe termen scurt şi mediu nu se va întâmpla nimic, nici în bine, nici în rău ("e o prostie să spui că îţi creşte PIB-ul") pentru că datele recensământului consfinţesc ceea ce ştiam sau bănuiam, anume că oamenii pleacă. Dar iată ce trebuie să nască o dezbatere:
"Una este să constaţi că numărul celor care au plecat este apropiat de cel estimat şi alta să vezi că această «depopulare» este statistică. Una este să ştii că există rezidenţi cu intenţia de a rămâ
