De la prima expoziţie personală, din 1988, au trecut aproape două decenii şi jumătate. De atunci şi până acum, a fost mereu o prezenţă constantă pe simezele din ţară şi străinătate. Pictoriţa mureşeană Sabina Purcariu şi-a croit drum – unul al ei, inconfundabil – cu o tenacitate greu de bănuit, pentru o fiinţă atât de sensibilă şi aparent firavă. Aparent, pentru că dincolo de discreţia, modestia, gingăşia şi bunul simţ aproape nefiresc pentru un om al acestor timpuri, se ascunde un potenţial creator deosebit, dublat de un talent aparte şi o credinţă creştină temeinică, profundă şi de nezdruncinat. Pentru ca să înţelegi picturile Sabinei Purcariu şi drumul pe care l-a parcurs, trebuie să-i înţelegi sufletul generos. Iar atunci când crezi că l-ai înţeles, îţi pui întrebarea firească: de unde totuşi atâta forţă de expresivitate într-un trup atât de firav?

Un artist ajuns la maturitate artistică

Pe pictoriţa Sabina Purcariu am cunoscut-o în urmă cu mai bine de şase ani. I-am admirat întotdeauna puterea de sugestie şi inspiraţia dovedită în lucrările realizate şi expuse. Ca tehnici de pictură, preferă pictura de şevalet în ulei, acril pe pânză, carton şi sticlă. Expoziţia domniei sale, din noiembrie anul trecut, de la Hotel ”Continental”, din Târgu-Mureş, a fost o nouă revelaţie pentru mine, dar şi fericita ocazie de a descoperi un artist ajuns la maturitate artistică, de o expresivitate remarcabilă. Cu lucrări în colecţii particulare din România, Elveţia, Cehia, Ungaria, Norvegia, Canada, Germania şi Italia, Sabina Purcariu se poate considera un artist împlinit, dar care, în România trăind, se află mereu în faţa unor noi provocări.

Trăieşte din pictură, iar aceasta, pentru timpurile actuale, în care arta şi cultura nu sunt promovate suficient, este prima şi cea mai mare provocare. Atelierul domniei sale nu are nimic boem, ci mai degrabă un aer aus