Milioane de emailuri, o grevă a celor mai importante platforme online din lume (Wikipedia, Mozilla, Google), revolta blogosferei sunt doar câteva dintre reacţiile care au generat un tsunami online împotriva controversatelor proiecte legislative servite de Congresul SUA lobby-ului industriei multimedia: SOPA (Stop Online Piracy Act) şi PIPA (Protect IP Act). În cele din urmă, acestea au fost retrase.

Trăim într-o lume a conexiunilor, în care mai toţi utilizatorii de Internet nu sunt doar consumatori, ci devin şi producători de conţinut. Fiecare dintre noi produce fotografii, idei, imagini video, conţinut audio pe care mai apoi le facem să circule în spaţiul virtual. Pe scurt, le răspandim („share”-uim). „Sharingul” (inclusiv de materiale pe care le găsim) este centrul de gravitaţie al acestei lumi digitale şi, totodată, ţinta predilectă a controversatelor propuneri

legislative din Congresul american (SOPA şi PIPA) care au stârnit revolta Internetului. Deşi gândite iniţial să pedepsească încălcarile de copyright şi să protejeze drepturile de proprietate intelectuală, efectele colaterale induse de SOPA şi PIPA sunt profunde. Preţul este încorsetarea şi chiar cenzurarea libertăţii noastre de a crea, de a comunica, de a produce şi de a distribui un continut editorial.

Aşadar, cum funcţionează? Fiecare computer şi server dispune de o adresă de IP, sub forma unui număr care îi oferă o identitate virtuală unică în spaţiul Internetului. IP-ul este convertit într-o adresă familiară - numele domeniului (DNS), gen revista22.ro. Una dintre ideile principale din spatele SOPA şi PIPA este aceea de a tăia accesul la site-uri de Internet care încalcă drepturile de autor, ştergându-le domeniul. Ulterior, tastand revista22.ro nu ne va mai conduce nicăieri. Odată ajuns pe lista „site-urilor paria”, orice urmă a sa pe Internet este eliminată. Nimic nu te va mai gh