La atâta impostură, tot atâta incultură. Şi multă, foarte multă corupţie. Jalnică a mai fost prestaţia multora dintre membrii acestui guvern. Sacrificiile ritualice – şi disperate – făcute în ultimul timp, pentru liniştea partidului cu un trandafir în siglă, nu satisfac strada. Din ce în ce mai vehementă şi mai insistentă. Şi mereu mai prezentă şi radicalizată, peste tot în ţară. Dar ce facem cu Igaş? Omul care trăieşte la temperaturi de ”- 0 grade”, cel care mai ”branconează” din când în când, dar violentează permanent, ”vădit” şi ”impetuos”, limba română. Pe undeva, e totuşi de înţeles. La vârsta când alţii terminau facultatea, domnia sa abia dădea BAC-ul. Cum l-o fi dat, bineînţeles, că mare lucru nu pare a se fi prins de persoana sa. Cel puţin, la limba română. Da, dar este absolvent a trei facultăţii…Ei, aici nu mai ai ce spune. Studii, nu glumă. Altfel spus, tobă de carte. O fi auzit însă domnul Igaş de Ienăchiţă Văcărescu? Autorul primei gramatici româneşti tipărite, dar şi al unui celebru testament. ”Urmaşilor mei Văcăreşti / Las vouă moştenire / Creşterea limbii româneşti / Şi-a patriei cinstire…”. Cam aşa suna testamentul patriotului Ienăchiţă Văcărescu. Frumos, sugestiv şi înălţător. Dar de Romulus Zăroni, fost ministru al Agriculturii şi om de casă al lui Petru Groza, o fi auzit domnul Igaş? Zăroni, un ţăran cu 7 clase primare, ajuns apoi ministru. Protejatul lui Groza făcea deliciul în anii de început ai comunismului, prin limbajul şi comportamentul său. Circula atunci pe seama sa, o butadă. O spuneau oamenii pe la colţuri, şoptit, că le era frică de Siguranţă. Securitatea încă nu se ”inventase”. Mai era puţin. Butada în cauză suna cam aşa: ”Caligula imperator / a făcut din cal senator / Petru Groza mai sinistru / A făcut din bou, ministru”. Stai şi te gândeşti zâmbind… Ai dracului anti-comuniştii aştia, domnule. Cum mai scoteau ei vorbe de clacă şi