Bilet de intrare la meci, 100 de suporteri în tribune, terenuri cu iarbă de cea mai bună calitate şi nocturnă.
Ştiţi acele imagini cu vaci care pasc iarba de pe terenurile de fotbal din comunele de la noi din ţară? Daţi "Delete". E timpul unei poveşti despre fotbalul jucat de plăcere, cu zîmbetul pe buze, de oameni normali, care zi de zi muncesc de la 8:00 dimineaţa, iar după-amiaza se strîng să joace fotbal.
Tittmoning e un orăşel de doar 5.000 de oameni la 50 de kilometri de Munchen, dar aici fotbalul e o religie. Echipa locală, TSV, evoluează în Liga a 12-a din Germania, dar are parte de acelaşi număr de fani la meciurile de acasă cît adună Astra în Liga întîi de la noi! Povestea ce urmează e una reală şi e povestită de un fost junior al Stelei, Bogdan Breazu, acum în vîrstă de 28 de ani, care joacă la TSV Tittmoning.
Teren cu nocturnă
Programul echipei e unul clar şi pare al unei trupe profesioniste. "Ne antrenăm de două ori pe săptămînă, marţi şi joi, iar sîmbăta avem meci. Antrenamentele sînt în nocturnă, avem condiţii spectaculoase, avînd în vedere că sîntem amatori. Avem teren de antrenament, sală de forţă, orice ai nevoie la fotbal. Iarba e impecabilă, nici o denivelare", povesteşte românul nostru. A ajuns în vară la echipă, iar acum e unul dintre preferaţii localnicilor, după ce a marcat 5 goluri în 8 partide.
Cel mai greu test: legitimarea
"Fotbalul de aici nu lasă loc interpretărilor. Eu nu am putut să joc pentru echipă pînă nu am demonstrat că nu mai am contract în România cu nici o echipă. Am jucat ultima oară în Divizia Onoare, iar cînd am cerut din ţară un act care să ateste că am încheiat contractul, cei de acolo au rîs. De unde să aibă ei fax? Cînd le-am explicat cazul în Germania, au rămas şocaţi, credeau că e ceva dubios, nu puteau accepta că la noi există locuri unde nu ai acces la fax. A durat o lună pînă am
