PE DRUM. În trei ani, Dan Chihaia, care predă engleză în judeţul Iaşi, înconjură o dată Ecuatorul. Şi face naveta deja de 14 ani. Frigul, ploaia, vântul, nu-l pot opri. E slab profesional? Îi place să muncească pe nimica toată? Sau pur şi simplu cineva trebuie să o facă şi pe asta? Citiţi o poveste sensibilă despre cea mai disciplinată armată din România. Sursa: 7EST

Pe un ger de crapă pietrele, aproximativ 1.400 de ieşeni ies zilnic din casă pentru a parcurge distanţe care se măsoară în zeci şi chiar sute de kilometri. La capătul drumului, de multe ori în clădiri dărăpănate prin care suflă crivăţul, îi aşteaptă câteva zeci de copii dispuşi să înveţe carte. Pentru a-şi practica meseria, profesorii navetişti se trezesc în general la ora 6 şi ajung acasă pe înserate.

Dan Chihaia este profesor de engleză şi, de 14 ani, bate zilnic drumul până la Probota pentru a-i învăţa pe copii limba lui Shakespehare. Programul lui Dan Chihaia începe cu identificarea mijlocului de transport care să-l ducă la Probota. "Contează mult cu ce mergi, cu autoturismul faci o jumătate de oră, iar cu autobuzul te apropii de o oră pierdută pe drum. Dacă alegi autobuzul, la ora 7 trebuie să fii în autogară", explică profesorul.

Cunosc judeţul mai bine ca oricine

Navetiştii din învăţământul ieşean au ajuns experţi în geografia judeţului. Ştiu toate cătunele în care se află vreo şcoală, precum şi modul în care acestea sunt legate de civilizaţia urbană. "Când alegi postul, trebuie să cunoşti bine judeţul. O cunoştinţă se bucura că a prins post la Butea, dar a renunţat la catedră când a aflat că asta e mai aproape de Roman decât de Iaşi.

E dificil şi la Ţibana, Ţibăneşti sau Tansa, iar la Coarnele Caprei şi Focuri efectiv nu se poate face naveta pentru că este foarte departe, iar accesul se face pe un drum neasfaltat", afirmă el. Cei care au cele mai multe probleme din