Cînd am împlinit patru ani, mama mi-a făcut cadou un urs de pluş cafeniu. Pe vremea aceea (cu peste 30 de ani în urmă), pe toţi ursuleţii îi chema Martinică. Al meu n-a făcut excepţie. În urma unei confuzii, mama a crezut că mi-a dăruit exact jucăria pe care mi-o doream. Din păcate, nu era deloc aşa (eu vroiam un urs albastru), dar n-am vrut să arăt asta pentru că ştiam că mama făcuse un mare efort ca să găsească ursul acela. Deşi prietenia noastră a început prost, eu şi Martinică ne-am înţeles bine de-a lungul vremii. Locuieşte şi acum în fosta mea cameră, pe un mic fotoliu de răchită.
Povestea de mai sus, redată acum pe repede înainte, fără detaliile delicioase care îi fac tot farmecul (varianta integrală am spus-o la Radio România Cultural) este rezultatul unor exerciţii de memorie şi redescoperire a identităţii pe care le-am făcut la atelierul de scriere dramatică ţinut de regizoarea Vera Ion şi actorul Sorin Poamă, numit Scrie despre Tine. La finalul spectacolului lor Ich Clown, spectatorii interesaţi de un workshop de dramă erau invitaţi să lase datele de contact. Spectacolul era rezultatul unui astfel de atelier realizat de autori cu ei înşişi. Cum ieşise bine, artiştii s-au gîndit să împartă experienţa cu alţii. Ca la Facebook, ei au share-uit. Cine vrea, poate să dea like şi să join. Ceea ce am şi făcut.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăE greu de imaginat că cineva te poate învăţa cum să scrii, în afara unor reguli (puţine) şi recomandări (mai multe, diferite în funcţie de tipul scriiturii). Ceea ce se întîmplă la Scrie despre Tine e un mix între exerciţii de memorie, jocuri psihologice, exersarea abilităţilor de caracterizare şi detaliere, antrenarea atenţiei şi dezvoltarea comunicării cu scopul de a rezulta un sp
