Marţi s-au împlinit 50 de ani de când Statele Unite au impus sancţiuni economice totale împotriva Cubei. O măsură controversată şi des criticată, iar în prezent condamnată de 186 de ţări la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Matei Vişniec:

Este o „blocadă” care nu şi-a atins niciodată scopul, pentru că regimul comunist din Cuba nici nu s-a prăbuşit în cele cinci decenii şi nici nu s-a reformat în mod spectaculos din interior. Doar acum, dat fiind că Fidel Castro e prea bătrân şi slăbit ca să mai ţină sus drapelul revoluţiei, sub conducerea fratelui său Raul, au fost luate câteva măsuri destinate stimulării iniţiativelor private. Ca şi cum ar fi vrut să le arate americanilor că este nemuritor, la cei 85 de ani, Fidel Castro decis să-şi facă marţi o apariţie televizată. De notat că el nu a mai apărut la televiziunea publică din aprilie 2011. Deşi incapabil să se ridice singur în picioare, Fidel Castro a ţinut să le spună concetăţenilor săi că lupta nu s-a terminat încă şi că trebuie dusă pînă la capăt... Matei Vişniec: 50 de ani de la „blocada” Cubei

Dincolo de aceste gesticulaţii care ţin acum de muzeul comunismului, trebuie spus că şi sancţiunile americane menţinute împotriva Cubei au ceva arhaic. Mulţi comentatori se întreabă de ce turiştii americani au voie să meargă în China, în Vietnam şi chiar în Coreea de Nord, dar nu în Cuba. Pentru experţi, calculul e simplu: în caz de ridicare a sancţiunilor, cel puţin un milion de turişti americani s-ar duce în Cuba din primul an, ceea ce ar genera un venit important pentru economia cubaneză şi mai ales pentru viaţa cotidiană a cubanezilor.

Blocada americană se află nu numai sub focul criticilor, dar este supusă şi unei fisurări sistematice, întrucât multe ţări sunt angajate în schimburi economice cu Cuba fără să ţină cont de eventualele represalii americane. Venezuela şi Brazilia, de exemplu,