Într-o scrisoare primită de dvs. la Berlin, la puţin timp după ce aţi plecat din România, vi se explica: „tot ce spun comuniştii despre capitalism e adevărat şi tot ce spun capitaliştii despre comunism este adevărat“. Ce rol mai joacă ideologiile azi? Ce mai înseamnă stânga şi dreapta?

Imediat după prăbuşirea comunismului european, s-a lansat sloganul „sfârşitul ideologiilor“, dacă nu chiar şi „sfârşitul Istoriei“. Dar nimic nu sfârşeşte definitiv decât atunci când totul sfârşeşte. Atât timp cât există oameni şi viaţă, vor exista şi idei, idealuri, ideologii. Este drept că în vremea noastră, a unui tot mai despotic pragmatism, rolul ideologiilor pare diminuat, deşi religia (şi ea un soi de ideologie, nu?) şi-a înmulţit aderenţii în unele zone ale lumii (ţările islamice, parţial Israelul şi America) şi a proliferat adesea în radicalism şi fanatism, nu în misiuni caritabile sau redresare morală. Pentru noi, care am trăit comunismul şi am apucat să trăim şi în capitalismul actual, vreau să sper că persistă, totuşi, diferenţe esenţiale între cele două „adevăruri“ la care v-aţi referit. Deşi ştiam carenţele capitalismului, eram prea marcat, la trecerea mea în Vest, de anii dictaturii comuniste ca să mă îngrijoreze contradicţiile şi conflictele pe care le observam. Eram convins că esenţială rămâne democraţia şi că ea asigură un sistem de autoreglare şi corectare ciclică a deficienţelor sociale. Astăzi se pare că şi capitalismul a ajuns să submineze democraţia, prin ceea ce Marx definise drept „concentrarea capitalului“ şi inevitabila slăbire a capacităţii de guvernare, tot mai dependentă, când nu şi subordonată, puterii financiare, devenită supremă. Ceea ce ştim, însă, între timp, este că, dacă previziunea marxistă se dovedeşte, din nefericire, exactă, soluţia nu se află la Marx. Unde ar fi? În cacofonia discursului politic actual există încă diferenţe, deşi ma