M-am tot uitat pe lista celor care ar urma să facă parte din guvernul Lui Mihai Răzvan Ungureanu și parcă nu mi-a venit a crede. Mai întâi de toate, am apreciat puterea greilor pedeliști de a renunța la prim-plan. Un guvern fără Elena Udrea, fără Sulfina Barbu și fără Anca Boagiu, indiferent de buna sau de reaua lor imagine, arată că în Modrogan oamenii chiar joacă totul pe cartea schimbării la față a guvernării.

Nu contează că rămân destul miniștri din restul coaliției, pentru că de ei chiar nu prea ai multe de spus pe negativ. Vine însă principalul partid de guvernământ cu nume la fel de insonore precum ale foștilor, de-acum, miniștri anonimi Ialomițianu, Ariton și Vreme. Există însă o diferență esențială. Numele insonore vin la pachet cu CV-uri pline de reușite, de școli înalte și de potențial. Cum este probabilul ministru de la agricultură, Stelian Fuia, școlit la Harvard. Sau viitorul șef de la Finanțe, Bogdan Drăgoi, una dintre stelele în ascensiune ale lumii financiare românești. Ca să nu mai vorbim de Andreea Vass, care, deși nu foarte iubită nici în partid, nici în afara ei, chiar știe economie. (De altfel, până la urmă, ea s-a retras din poziția de ministeriabil, din motive încă neclare.)

Iar lista ar putea continua, cu oameni care promit o schimbare. Care ar trebui să fie în bine. Pentru că altfel o vom duce și noi mai prost, și, pe cale de consecință, și partidul care îi propulsează. Chiar dacă au în spate oameni puternici din PDL, membrii guvernului Ungureanu pot face diferența. Și au puține tinichele de coadă, spre necazul opoziției, de parcă înadins au fost căutați oameni cu puține sau chiar deloc probleme de imagine de către PDL. A fost o mutare inteligentă, care merită aplaudată. Laurii, sau, dimpotrivă, huiduielile, le vom păstra pentru finalul acestui mandat. Care, dacă acest guvern al tineretului pedelist trece, va fi în mod clar la ter