Comentariul politic, ca formă de exprimare a opiniei, ar trebui susţinut pe cel puţin trei piloni: să pornească de la informaţii şi fapte verificabile, să aibă ca bază mai mult decât un abecedar de cunoştinţe politice şi să dea dovadă de bună-credinţă.
Există în prezent o preocupare pe reţelele de socializare şi în general pe Internet pentru maniera în care se discută despre politică la televiziunile noastre. Cum e fierbere mare într-ale politicii, cu numeroase ieşiri la rampă din toate părţile, comentatorii şi analiştii nu mai prididesc să umple de spumă spaţiul televizual. Cele mai harnice sunt televiziunile de ştiri, care produc pe bandă rulantă dezbateri despre orice, fără profit jurnalistic. Formatul cu un şirag de analişti şi comentatori este un fabricat artificial (o emisiune a primit chiar acest generic, Fabrica), căruia i se pierde adesea rostul iniţial, acela de a lămuri, de a oferi o privire multiplă, edificatoare asupra unei informaţii, unui eveniment, unei atitudini. Telespectatorii nu află mai nimic şi nici nu sunt ajutaţi să înţeleagă mai bine. Plină de umor involuntar s-a dovedit hărmălaia creată de Antena 3 în jurul ploii cu gheaţă, contestată ca fenomen meteorologic de analiştii de serviciu. Aceiaşi care comentează criza financiară, moda la ultraşi, războiul din Irak, remanierea, efectul zăpezilor asupra agriculturii, declaraţiile ministrului, exploziile solare ş.a.m.d, nu contează ce.
Comentariul politic, ca formă de exprimare a opiniei, ar trebui susţinut pe cel puţin trei piloni: să pornească de la informaţii şi fapte verificabile, să aibă ca bază mai mult decât un abecedar de cunoştinţe politice şi să dea dovadă de bună-credinţă. Poziţia de comentator politic figurează în Clasificarea Ocupaţiilor din România sub grupa 2451 – Scriitori, ziarişti şi asimilaţi, presupunând condiţiile jurnalismului de opinie şi regulile sale. Comen
