Dan Grosu este un tânăr braşovean, student la Finanţe, Asigurări Bănci şi Burse de Valori ASE Bucureşti, iar colegul său, Tony Godeanu, este din Craiova şi studiază la Universitatea Româno-Americană. La fel ca majoritatea tinerilor prezenţi în Piaţa Universităţii, au simţit şi ei fiorul protestelor şi au înţeles că au o datorie de îndeplinit. Până să vină frigul au protestat şi ei, la fel ca toată lumea, apoi, odată cu zăpada, s-au gândit că pot să facă mai mult.
Totul a început în bucătăria tinerilor, când prietena colegului Godeanu şi-a exprimat regretul faţă de oamenii care stau şi îngheaţă în Piaţa Universităţii. Şi-atunci, având şi destul de mult ceai în casă, tinerii s-au pus pe treabă. Au început cu bani din buzunarul propriu pentru primele trei zile, iar acum folosesc şi produsele pe care le aduc protestatarii. Au vorbit în Piaţă şi fiecare aduce ce poate. Cutii cu pliculeţe de ceai, zahăr, iar apa nu costă, se fierbe. În prima zi au început cu 50 de litri în oale mai mici, repetând procesul timp de şapte zile.
Apoi cei doi s-au văzut nevoiţi să crească producţia de ceai, cantitatea iniţială fiind insuficientă pentru toţi manifestanţii, aşa că au împrumutat oale mai mari, de cinci şi zece litri, şi-au reuşit să crească producţia la 70-80 de litri de ceai în fiecare zi. Să încălzească şi mai mulţi oameni şi poate, când o să fie vremea mai bună, să iasă mai mulţi să continue protestele. Dacă se opresc, nu-i mai bagă nimeni în seamă, spun băieţii. „Ne apucăm pe la patru jumate, iar pe la şapte jumate seara terminăm. Folosim oale de cinci şi zece litri acum. Am avut şi mai puţin, am început cu oale de doi şi trei litri şi ne-am chinuit la început, dar acum am împrumutat oale mai mari şi merge toată treaba mai bine. Avem şi-o pâlnie mai mare, e ok. Oalele le-am împrumutat de la vecinii din bloc, ne-au ajuat care cum au putut. După aia am umblat du
