“Curat româneşte: când ceva merge, trebuie schimbat\" a zis cu năduf dl. Stolojan când a aflat de demisia premierului Boc. Este o remarcă de la care merită începută discuţia, deoarece ea este deopotrivă adevărată şi falsă, în funcţie de poziţia din care priveşti. Sursa: EVZ

Pentru cineva din afara României, sau pentru o bună parte din electoratul informat, e mai curând adevărată. În interes public şi vorbind despre lucrurile mari, se poate spune că guvenul Boc a făcut mare parte din ceea ce trebuia făcut. Adică reforme în câteva sectoare esenţiale, precum educaţia, piaţa muncii sau asistenţa socială. Faptul că şi-a rupt gâtul, la urma urmei, pe legea sănătăţii, un alt sector unde reformele sunt teribil de urgente, arată destul curaj politic pentru începutul unui an electoral.

De asemenea, nu a cedat în criză tentaţiei populismului, şi-a asumat austeritatea. Cine crede că un acord cu FMI leagă vreun guvern de mâini, să se gândească de două ori: Grecia se duce de râpă cu tot cu acorduri, iar Ungaria demonstrează că, în ciuda teoreticienilor integrării şi globalizării ce publică tone de cărţi deoarece dacă vrei să supravieţuieşti ca universitar, eşti silit să publici, chit că n-ai nimic nou de spus, statul naţional rămâne suveran, la bine şi la rău. Optimiştii cred că oricine ar veni în locul lui Boc, va fi silit de partenerii externi să menţină echilibrele macro lăsate de acesta, dar subestimează capacitatea democraţiilor moderne de a adopta, prin vot popular, soluţii iraţionale şi păguboase. Vezi aici cum se întâmplă asta.

În schimb nu e adevărat că doar vuvuzelele lui Voiculescu sau cele câteva mii de oameni care au ieşit în pieţe în ianuarie au făcut imaginea proastă a acestei guvernări; impopularitatea ei în sondaje e de necontestat. Jumătate din explicaţie o dau criza şi politicile de austeritate; nimic de comentat. Celaltă jumătat