Atribuirea calităţii de prim-ministru desemnat şefului SIE reprezintă în concepţia maleficului Traian Băsescu o lovitură de maestru, prin care acesta speră că va închide gura tuturor acelora care îl contestă.

Abilităţile uluitoare pe care le dovedeşte Preşedintele în materie de politică machiavelică, produc de fiecare dată nu doar ilaritate cât mai degrabă o stare colectivă caracterizată de impresia că „îţi stă mintea în loc” şi că vrând-nevrând eşti obligat să „te cruceşti”, în faţa a ceea ce auzi şi a ceea ce vezi. Se poate spune fără nicio îndoială că Traian Băsescu este un geniu al răului. Îi merge mintea „brici”, atunci când se pune problema să găsescă soluţii de salvare pentru sine însuşi. În timp ce fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu se folosea de rigiditatea sistemului pentru a impune o conducere autoritară, fără să folosească o cantitate impresionantă de inteligenţă şi abilitate politică, rezultatele machiavelice ale politicii băsesciene sunt obţinute în exclusivitate datorită unei inteligenţe a răului, îndreptată exclusiv împotriva binelui public.

Mihai Răzvan Ungureanu este o mostră perfectă de lichelism politic, care şi-a construit cariera, apreciind exact la câţi paşi trebuie să stea în urma şefului. Cine a urmărit procedura televizată a desemnării a putut să observe comportamentul de lacheu politic perfect manifestat de acesta la sfârşitul ceremoniei, când a ieşit din scenă împreună cu Traian Băsescu, urmându-l ca o umbră, la fix o jumătate de pas în urmă. Exact cât trebuia, nici mai mult nici mai puţin. Noul prim-ministru a reprezentat încă de la numirea lui în fruntea SIE, un „colaborator” de prim rang pentru Preşedinte, prin izvorul zilnic de informaţii oferit, pe care Traian Băsescu le folosea în propriul interes.

SIE şi SRI au creat permanent Preşedintelui posibilitatea de manipulare, intoxicare şi practicare a unor diversi