PCRM îşi activizează electoratul. Deocamdată, prezenţa la proteste este departe de a fi una impunătoare, la mitingurile de sâmbătă alăturându-se doar câteva mii de persoane. E o dovadă probabil - să nu uităm şi de vremea de afară - că oricât de mult nu ar fi vexaţi şi nemulţumiţi cetăţenii faţă de prestaţia AIE, ei nu văd o alternativă viabilă acesteia. Asta nu înseamnă că cele trei partide de la guvernare pot să pună capul pe-o ureche şi să hiberneze.

Din contra, trebuie să fie cât mai receptive la protestele care au loc, fără însă a intra în panică şi a face cedări gratuite. Protestul opoziţiei şi al cetăţenilor e unul legal, face parte din drepturile democratice fundamentale, mai exact acela de a nu fi de acord cu puterea. Apelul la nesupunere al autorităţilor statului este însă unul ilegal, a admis-o recent şi Voronin la un post de televiziune. În cazul nostru, PCRM foloseşte cadrul democratic pentru a-şi întări poziţiile şi a organiza un atac asupra instituţiilor democratice, pentru a instaura o pseudo-democraţie, un regim autoritar după model putinist.

Aşa a fost sub cele două mandate ale PCRM în anii 2001-2009. Opoziţia a fost hărţuită în cei opt ani de guvernare neocomunistă, nu avea acces la postul public de televiziune, puţinele canale TV private fiind permanent ameninţate cu retragerea licenţei. Or, măcar din acest punct de vedere, este flagrant să nu recunoaştem schimbările democratice care au loc în Republica Moldova sub guvernările AIE, 1 şi 2. Reprezentanţii PCRM uzitează de cadrul democratic pentru a ridica în slăvi trecutul criminal al regimului comunist. Mai recent, un pretins istoric apare pe post la Moldova 1 în calitate de reprezentant al opoziţiei şi repetă duios şi nonşalant că regimul comunist sovietic nu a omorât mulţi oameni.

Bătaia unei asemenea afirmaţii e lungă şi trădează nemulţumirea PCRM că publicarea sistematică a doc