Există în prezent o preocupare pe rețelele de socializare și în general pe Internet pentru maniera în care se discută despre politică la televiziunile noastre. Cum e fierbere mare într-ale politicii, cu numeroase ieșiri la rampă din toate părțile, comentatorii și analiștii nu mai prididesc să umple de spumă spațiul televizual. Cele mai harnice sunt televiziunile de știri care produc pe bandă rulantă dezbateri despre orice, fără profit jurnalistic. Formatul cu un șirag de analiști și comentatori este un fabricat artificial (o emisiune a primit chiar acest generic, Fabrica), căruia i se pierde adesea rostul inițial, acela de a lămuri, de a oferi o privire multiplă, edificatoare asupra unei informații, unui eveniment, unei atitudini. Telespectatorii nu află mai nimic și nici nu sunt ajutați să înțeleagă mai bine. Plină de umor involuntar s-a dovedit hărmălaia creată de Antena 3 în jurul ploii cu gheață, contestată ca fenomen meteorologic de analiștii de serviciu. Aceiași care comentează criza financiară, moda la ultrași, războiul din Irak, remanierea, efectul zăpezilor asupra agriculturii, declarațiile ministrului, exploziile solare ș.a.m.d, nu contează ce.

Comentariul politic ca formă de exprimare a opiniei, ar trebui susținut pe cel puțin trei piloni: să pornească de la informații și fapte verificabile, să aibă ca bază mai mult decât un abecedar de cunoștințe politice și să dea dovadă de bună-credință. Poziția de comentator politic figurează în Clasificarea Ocupațiilor din România sub grupa 2451 Scriitori, ziariști și asimilați, presupunând condițiile jurnalismului de opinie și regulile sale. Comentatori și analiști politici pot fi jurnaliști, politologi, oameni specializați pe politică externă, internă etc. Rezoluția 1003 a Consiliului Europei asupra eticii jurnalistice spune că ” Exprimarea opiniilor poate consta în reflecții sau comentarii asupra unor ide