- Editorial - nr. 946 / 7 Februarie, 2012 Conform unei pagini apartinand demult intoarcerii in timp, din "Memoriile” istoricului Vasile Netea (carte care a vazut lumina tiparului prin grija Fundatiei Culturale "Vasile Netea”, presedinte Dimitrie Poptamas), la 20 august 1944, pe Aleea Cimitirului Bellu din Bucuresti, nu departe de locul in care-si duce somnul eternitatii Inaltul Domn al Limbii Romane – Mihai Eminescu, urma sa aiba loc dezvelirea monumentului funerar al poetului ardelean George Cosbuc, ca o replica data a distrugerii, de catre horthysti, printr-un comportament barbar, a celui aflat in fata Liceului Graniceresc din Nasaud, dupa instaurarea administratiei Ungariei horthyste si fasciste. La initiativa ziarului "Ardealul”, organ al refugiatilor ardeleni de la Caminul "Avram Iancu”, acestia au hotarat sa ridice acest monument funerar, prin subscriptie publica, in memoria celui care a scris "Decebal catre popor”, "Moartea lui Fulger”, "Sus inima, romani!”, "Balade si idile”, "Nunta Zamfirei”, traducator din "Divina Comedie”, "Odiseea”, "Eneida”, "Sacuntala”. Pentru adunarea banilor necesari, s-a implicat si prozatorul Liviu Rebreanu, care, pentru aducerea banilor necesari, a organizat un Festival, la Teatrul National din Bucuresti. La dezvelirea monumentului, la a carui edificare au contribuit sculptorul Ion Vlasiu si arhitectul Iulian Descu, au participat, printre altii, si membrii Academiei Romane, Dimitrie Gusti si Alexandru Lapedatu. In numele Comitetului de initiativa au luat cuvantul Gabriel Tepelea si Vasile Netea. Istoricul Vasile Netea, cu un acut simt al predictiei, printr-un insufletitor, avantat cuvant, anunta ca "aceasta-i cea din urma manifestare, la Bucuresti, a refugiatilor ardeleni, care, iata, a sosit vremea si in curand vor avea sa ia drumul spre Oradea, Cluj, Baia Mare”, intorcandu-se la vetrele lor, parasite din cauza Diktatului de la