Noul premier este nevoit să schimbe, dacă trece de votul parlamentului, nu doar întreaga echipă a predecesorului său, ci mai ales filozofia guvernării.

Pentru a demonstra că operaţiunea de schimbare este substanţială, Mihai Răzvan Ungureanu trebuie să aibă la îndemână câteva soluţii clare cu ajutorul cărora să răspundă aşteptărilor celor nemulţumiţi de guvernarea Boc, celor care se îndreaptă în mod periculos spre partidele populist-extremiste şi celor care nu mai au încredere în clasa politică.

1) Dialogul cu Opoziţia. Mihai Răzvan Ungureanu are sarcina complicată de a relua comunicarea cu liderii USL, după o perioadă lungă în care conflictul dintre cele două tabere a devenit un fenomen permanent. Premierul desemnat are pe lista urgenţelor o întâlnire cu reprezentanţii Opoziţiei, dar preşedintele liberalilor Crin Antonescu refuză deocamdată această ofertă

2) Independenţa faţă de Cotroceni. Credibilitatea fostului premier, Emil Boc a fost erodată nu doar de măsurile dure luate în 2010, ci şi de faptul că era perceput ca fiind într-o relaţie permanentă de subordonare faţă de Traian Băsescu. Premierului desemnat i-ar fi util să proiecteze o oarecare distanţă faţă de preşedinte şi să-şi ia rolul în primire cu toate prerogativele, inclusiv cu cea de reprezentare a ţării la Bruxelles. Orice dependenţă de Cotroceni îi va dăuna lui Mihai Răzvan Ungureanu în faţa românilor.

3) Autoritatea în faţa de PDL. Va fi greu pentru premierul desemnat să se impună în faţa unui guvern politic, care răspunde mai degrabă în faţa activului PDL, decât în faţa şefului executivului. Problema cheltuirii banilor va deveni din ce în ce mai acută pe măsură ce se apropie alegerile, când miniştrii vor fi presaţi din două părţi: din teritoriu să facă risipă şi dinspre premier să facă economii. Înaintea alegerilor locale şi parlamentare filiale din teritoriu sunt nemu