Încălzirea extremităţilor afectate de ger nu se face cu apă fierbinte şi nici prin masarea lor, atenţionează medicii.
Degerăturile pot avea, ca şi arsurile, diverse grade de severitate, iar măsurile pe care le putem lua depind mult de gravitatea acestora. În formele uşoare (degerături de gradul 1), care nu necesită intervenţie medicală, pielea capătă o paloare, apar senzaţia de amorţeală, de arsură şi/sau furnicăturile, iar sensibilitatea cutanată se diminuează. Dacă expunerea la temperaturile scăzute continuă, vor apărea pe piele flictene (băşici cu lichid) dureroase, şi ţesuturile se umflă.
În cazul degerăturilor de gradul 3, extremităţile degerate devin vineţii, semn că s-a instalat necroza (moartea ţesuturilor), şi sunt extrem de dureroase. Cele mai grave sunt degerăturile de gradul 4, în care necroza afectează ţesuturile în profunzime: muşchi, tendoane şi oase.
Apa fierbinte, contraindicată
Indiferent de severitatea degerăturilor, persoana respectivă trebuie scoasă din mediul rece, iar zonele afectate se vor încălzi prin acoperirea cu un material călduros (un prosop de bumbac). Încălzirea cu apă caldă este recomandată doar în cazul degerăturilor uşoare, atunci când nu există răni. Sub nicio formă extremităţile degerate nu vor fi introduse în apă fierbinte şi nici expuse unei surse puternice de căldură, cum sunt sobele, reşourile sau caloriferele fierbinţi!
„Încălzirea zonelor degerate trebuie să se facă treptat. Temperatura unei extremităţi degerate este de 15-20 de grade Celsius, iar cea a apei nu trebuie să fie cu mult mai mare. Temperatura maximă a acesteia ar trebui să fie de 37 de grade Celsius, egală cu cea a corpului", potrivit medicului primar Cristian Pandrea, specialist în medicină de urgenţă în cadrul departamentului SMURD-UPU al Spitalului Floreasca din Bucureşti.
În toate formele de degerături
