Tehnicianul nu mai rezistă să stea în casă şi vrea să revină cât mai repede la antrenamentele formaţiei din Doneţk.

„Il Luce" simte că s-a născut din nou. Asta după ce, în urmă cu o lună, se afla pe patul de spital, în urma unui grav accident rutier din care „s-a ales" cu nouă coaste rupte şi cu plămânul stâng afectat serios. „Mă iubeşte Dumnezeu", insistă Mircea Lucescu, după ce a depăşit cu bine şi acest „obstacol".

„Adevărul": Cum vă simţiţi?

Mircea Lucescu: Sunt mult mai bine şi nerăbdător să încep treaba. Mor de ciudă că trebuie să vorbesc despre problemele mele de sănătate, în loc să o fac despre situaţia de la echipă, despre transferuri sau despre fotbal, în general.

Cum decurge recuperarea?

Bine. Probabil ar fi fost şi mai bine, dacă nu era atât de frig afară. N-am putut să ies deloc din casă, să mă aerisesc cum trebuie. Am stat şi m-am învârtit pe aici... Fac în fiecare zi exerciţiile de respiraţie. Am ambiţie multă şi răbdare, că altfel n-am cum să revin. Ştiu că n-am fost deloc un pacient-model, pentru că aş fi făcut orice să-mi grăbesc recuperarea. Acum obosesc mai repede, capacitatea toracică nu mai e la nivelul la care era înainte de accident, dar încerc să ajung cât mai curând la nivelul optim.

Mai aveţi dureri?

Îţi dai seama că uşor nu-mi e! Am avut nouă coaste rupte... am dureri şi tot o să mai am câteva luni de-acum încolo, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat! Pot să spun că sunt omul care a înfruntat moartea de două ori! Sunt ca pisica, mai am şapte vieţi!

Ce faceţi în fiecare zi? Nu vă plictisiţi?

Ba da, cum să nu? Dar îmi fac exerciţiile, mă mai uit la televizor, mă odihnesc, mai citesc o carte.

Fotbalul vă ocupă ca şi înainte o mare parte din zi?

Mă uit la meciuri, ţin legătura cu cei de la echipă, dar am încercat să fiu discret, să nu pun presiune pe ei. Sunt convins