Dragi ceilalţi, în primul rând, trebuie să fiţi conştienţi că noi suntem aici pentru că şi voi aţi vrut asta, aşa că nu ne mai înjuraţi şi gata cu „jos"-ul, „afară" şi aşa mai departe. Da, suntem nişte javre, dar suntem javrele voastre, pe care le-aţi sărutat, ştiind că îl pupaţi pe Iuda.

Dragi ceilalţi, să vă explicăm cum stă treaba cu democraţia pe lumea asta. Este ca un contract cu diavolul: teoretic, sună bine, dar practic ţi-ai vândut sufletul pe nimic după ce l-ai semnat. Democraţia, fraţilor, este tirania alegerii constante, iar voi aţi cam dat-o în bară. Nu vă mai ţine stomacul, e criză mare şi în conştiinţa voastră. Voi vă uitaţi la noi şi noi vă citim disperarea în priviri, iar singura veste bună este că nu o mai ducem mult. Vestea proastă însă este că veţi contribui în curând la ridicarea unui nou Reich, pe care îl veţi iubi şi sluji, aşa cum aţi făcut cu noi.

Dragi ceilalţi, nu ne urâţi pentru puterea în care ne-am îmbrăcat ca într-o blană scumpă. Ieşiţi din cutia de beton, transmisă din tată-n fiu de ţară comunistă, a ideii că noi „conducem" şi noi suntem „puterea". Adevărul este că voi sunteţi forţa, voi deţineţi acest bun măsurabil în aur şi sânge, pe care ni l-aţi înmânat ca pe cheia de la casele voastre.

Dragii noştri trişti, oropsiţi, frustraţi. Ca un cadou târziu, vrem să vă oferim un adevăr. George Orwell nu a spus degeaba că unele animale sunt mai egale decât altele. Paranoia lui pre-hipioată a fost îndreptăţită: ştia din ce aluat sunteţi voi construiţi, că vă pricepeţi să răsturnaţi, nu să alegeţi. Ştiţi să dărâmaţi, nu să construiţi. Ştiţi să urlaţi, nu să convingeţi. Sunteţi egalii voştri, nu şi ai noştri, pentru că aşa vreţi voi.

Dragi ceilalţi, lacrimile voastre ne lasă reci. Noi, sultanii acestor vremuri, vom trăi veşnic, atâta timp cât nu veţi conştientiza că puterea nu este a celui care „conduce". Ea este DOAR a voa