Mortalitatea maternă şi cea infantilă sunt indicatori sintetici ai stării de sănătate ai unei comunităţi. Aceste grupe populaţionale au o mare importanţă demografică şi socio-economică, necesită îngrijiri particulare şi asistenţă medicală preferenţială. Despre analiza de impact a programului naţional de sănătate a femeii şi copilului, în documentarul realizat de dna dr. Maria Dragotă.
Mortalitatea maternă şi cea infantilă sunt considerate indicatori sintetici ai stării de sănătate a unei comunităţi, reflectând acţiunea atât a factorilor economico-sociali şi de mediu, cât şi a celor ce ţin de sistemul de servicii de sănătate. Aceste grupe populaţionale au o mare importanţă demografică şi socio-economică, necesită îngrijiri particulare şi asistenţă medicală preferenţială. Anual, în lume, 358.000 de femei decedează în timpul sarcinii şi naşterii, iar 7,6 milioane de copii mor înainte de cinci ani. Peste jumătate din decesele materne sunt cauzate de hemoragii majore (35%) şi hipertensiune (18%). La copii, cel mai mare risc de deces este în primele 28 de zile de viaţă, atunci înregistrându-se 40% din toate decesele la grupa de vârstă 0–5 ani, printre cauze numărându-se prematuritatea, asfixia şi infecţiile severe. La începutul anului 1990, România avea cea mai mare mortalitate maternă şi infantilă din Europa şi una din cele mai ridicate din lume. Pentru a soluţiona această majoră problemă de sănătate, Ministerul Sănătăţii a iniţiat un program naţional, ale cărui rezultate bune nu au încetat să apară. Sunt acestea la nivelul obiectivelor propuse?
Recent, Ministerul Sănătăţii şi Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Prof. dr. Alfred Rusescu“ Bucureşti (în calitate de coordonator tehnic), au organizat un atelier de lucru în care a fost realizată analiza de impact a Programului naţional de sănătate a femeii şi copilului. La reuniune au participa
