Guvernul Boc n-a demisionat. Pentru simplul motiv că nici nu a existat ca atare, deci nu avea ce mandat oficial să depună. A funcţionat doar ca o gaşcă de trompetişti şi executanţi docili ai lui Traian Băsescu şi de vechili ai jupânilor din teritoriu. Bună să aplice o singură politică, sufocarea populaţiei, şi să dreneze către clientela portocalie Bugetul ţării. Strânsura numită generic Cabinetul Boc şi periată uneori - atunci când se îngroşa gluma şi se încingeau spiritele, prin câte o remaniere tip praf în ochii lumii - a umplut însă în această iarnă paharul răbdării populare, a electoratului. Care, exasperat că avertismentele transmise prin intermediul absolut tuturor sondajelor sunt nu ignorate, ci de-a dreptul persiflate de o putere arogantă şi abuzivă, a ieşit în stradă, unde, de aproape o lună, are trei revendicări esenţiale: Jos Băsescu!, Jos Guvernul!, Alegeri anticipate!. Într-o încă o diversiune, Băsescu l-a silit pe Boc să recurgă la mascarada demisiei întregului guvern, sperând că aruncarea de pe zid a garniturii de moţoci va stinge incendiul. Desigur, tot circul a fost ambalat în declaraţii sforăitoare privind sacrificiul unui cabinet performant, care a salvat România, bla-bla-bla, dându-i stabilitate. Într-adevăr, graţie măsurilor iniţiate de Băsescu şi executate de Boc&Co, România e... stabilă, dar pe ultimul loc din UE, cu un nivel de trai mizerabil, cu o mortalitate şi morbiditate incredibile, determinate de foame şi de inexistenţa politicilor de susţinere socială a categoriilor nevoiaşe, mereu mai numeroase.

Mascarada demisiei - prin care se încearcă abaterea atenţiei de la principalul incriminat, Traian Băsescu - e continuată de formarea unui nou guvern, alcătuit, cu una sau două excepţii, nu din profesionişti, nu din miniştri experimentaţi, ci din ţuţări ai foştilor miniştri. O ţară aflată în criză e gata să se pricopsească fie cu imb