În urmă cu nici un an, mai precis în mai 2011, întrebat în emisiunea "După 20 de ani" de la ProTV dacă ar accepta postul de premier, şeful Serviciului Român de Informaţii Externe (SIE) Mihai Răzvan-Ungureanu dădea un răspuns vag: "Vă pot spune că acolo unde este nevoie de mine pentru beneficiul ţării, o voi face". Candidat la preşedinţie? "Eu nu am tentaţii de acest gen, îmi refuz astfel de tentaţii." Modestie? Sau o evaluare corectă a şanselor? Mai degrabă a doua variantă.
La 43 de ani, Mihai Răzvan-Ungureanu are toate şansele să-i succeadă în funcţia de şef al Executivului lui Emil Boc. Ce va putea face în această poziţie având în vedere că este un om din afara partidelor care va fi totuşi "controlat" de partide, rămâne de văzut. Deocamdată, există masă critică astfel ca programul şi echipa sa să treacă de Parlament. "Programul şi echipa sa" este mult spus şi s-a văzut chiar din prima zi de după nominalizare. Nu el i-a propus pe miniştri, ci partidele din arcul guvernamental. Nici nu ştim dacă a avut vreun cuvânt de spus sau dacă i s-a cerut părerea. Şi chiar dacă i s-ar fi cerut, ce ar fi ştiut Ungureanu despre Nazare de la Transporturi sau Mustea de la Comunicaţii?
Dar ceilalţi trebuie că ştiu câte ceva despre Ungureanu. Chiar şi pentru că "şeful spionilor" a ocupat funcţii publice foarte vizibile înainte de a se retrage în cvasimuţenia impusă de poziţia de director al SIE. O cvasimuţenie care l-a smuls, practic, din spaţiul public. De trei ani de zile noi nu ştim nimic despre Ungureanu în afară de salariul său sau de ce vrea el să ne spună. SIE este controlat de Parlament, dar doar pe linie administrativă. Ce face SIE şi ce a făcut directorul său în ultimii ani pe linie "operativă" nu ştim şi nu vom şti.
Dar o imagine ne putem face privind înapoi la evoluţia lui pe scena publică.
Ungureanu nu este "spion" de
