Traian Basescu stie bine principiul lui Arhimede. I l-a predat lui Tariceanu si l-a demonstrat Carcotasilor. Cred ca stie si cand echilibrul de forte se da peste cap. Exista un punct dincolo de care, orice ai face, scufundarea devine inevitabila. Daca pe langa Boc a fost sacrificata si Udrea, desi initial parea sa supravietuiasca valului, asta inseamna ca furtuna in larg e mult mai aspra decat o simtim noi pe tarm.
Nu am vazut nimic de comentat in numirea lui M. R. Ungureanu in locul lui E. Boc. O schimbare care fusese luata in calcul din timpuri imemoriale. Un glont de aur care fusese pregatit si pastrat pentru zile si nopti furtunoase. Problema e insa restul. Greutatea care inclina balanta. Doamna Elena Udrea, de exemplu. Si pentru ca nici cu ea nu se mai putea, comandantul a ras tot. O mutare in stilul lui Traian Basescu. Si cand conducea partidul a mai executat astfel de altoiri, punand in loc, la fel, trupa de la gradinita a partidului. Pe atunci, schimba niste necunoscuti cu altii, dar mai tineri. Insa atunci piata cerea tineret, nu rezultate ca acum.
Problema inlocuirii cuvantatorilor Igas, Ialomitianu si Boagiu si necuvantatoarelor Ariton si Vreme cu acesti baieti de bani gata cu fruntea ingusta si fete care au comprimat in cativa ani CV-uri de-o viata e ca toti par incredibili. Incredibil de bogati, de tineri. Incredibil de multe diplome pentru o activitate de trepadus de partid. Aproape ca te-ai astepta ca oamenii astia sa-i transforme pe alde Igas, Boc si Udrea in monstri sacri. De parca asta ar putea fi un scop in sine – sa-l regreti pe branconaj si sa o plangi pe prima turista a tarii!?
Ii indragesc pe cei care vad deja in inlocuirea patatilor cu bambuistii second hand (fostii lipitori de afise din PDL) o mare lovitura de imagine in viitor. Nici macar nu cred ca sunt naivi. Ei traiesc doar in alta lume. Poate ca vor da lovitura. Om tr
