Relaţia dintre Merkel şi Sarkozy s-a bazat, la început, pe o antipatie reciprocă; conform unui zvon apărut în 2007 din Cancelaria Angelei Merkel, şeful statului german s-a pregătit pentru prima sa întâlnire cu preşedintele Franţei vizionând mai multe filme cu Louis de Funes - Sarkozy fiind, după părerea oficialilor germani, cel puţin la fel de mic şi furibund ca şi comicul francez.

Cinci ani mai târziu, tandemul format din cei doi şefi de stat este numit - ironic, dar şi drăgăstos - „Merkozy"; arareori există diferenţe de opinii între preşedinte şi cancelară (cea privind intervenţia militară europeană în Libia a fost, poate, cea mai serioasă), iar amândoi par să fie mânaţi în ultima vreme de un scop comun: salvarea zonei euro, care presupune, după părerea lor, şi salvarea Greciei de la faliment.

O eventuală - şi nu imposibilă - înfrângere a lui Sarkozy în alegerile prezidenţiale care vor avea loc pe 22 aprilie în Franţa ar putea avea consecinţe negative şi pentru Merkel; ceea ce cotidianul german Die Welt numeşte „retrosocialismul" lui François Hollande, candidatul Partidului Socialist Francez care conduce în acest moment în sondaje, ar însemna o deviere a Franţei de pe linia comună cu Germania, practicată în ultimii ani.

Programul lui Hollande include reducerea vârstei de pensionare la 60 de ani, creşterea impozitelor, extinderea sectorului bugetar şi regularizarea sectorului financiar. Lipsită de sprijinul celui mai important partener al Germaniei, Merkel nu ar mai avea aceeaşi forţă pe plan european - ceea ce ar face şi mai dificilă încercarea de a impune reforme statelor cele mai lovite de criza economică şi financiară.

"Un cuplu bătrân şi de nedespărţit"

Conform unui membru al conducerii partidului lui Merkel, Uniunea Creştin-Democrată, citat de Die Welt, Sarkozy i-a cerut cu câteva săptămâni în urmă cancelarului german să îl spriji