După ce mai bine de trei decenii a fost profesoară de română la Şcoala „Avram Iancu", Maria Topor savurează acum viaţa de dascăl pensionar. Cu toate că şapte ani nu a mai stat la catedră, când vorbeşte despre ce înseamnă să fii profesor, în voce i se simte atât pasiunea pentru această vocaţie, cât şi iubirea pentru copii.

Fosta profesoară de română vorbeşte cu nostalgie despre drumul care a făcut-o să ajungă la catedră. „Din copilărie mă jucam de-a profesoara, alături de prietenii mei. Eu îi ascultam şi le dădeam note", spune Maria Topor. Şi chemarea meseriei de profesor a făcut-o să urmeze studii de profil. „Am terminat Liceul de Filologie Unirea din Braşov, apoi am început să urmez cursurile Facultăţii de Filologie, specializarea Română-Franceză, din Cluj-Napoca. Dar, m-am transferat la Bucureşti, de unde am fost repartizată în localitatea Betfia din Bihor", îşi aminteşte profesoara.

La scurt timp, a devenit profesoară de română în cadrul Şcolii Avram Iancu. „Mi-am petrecut în această şcoală cea mai îndelungată parte din carieră. Toţi dascălii de la „Avram Iancu" au fost ca o familie, membrii uniţi într-un scop comun: de a transforma elevii din şcoală în oameni", spune Maria Topor.

Una dintre satisfacţiile din cariera sa a fost ghidarea unora dintre elevii s[i spre performanțe la olimpiade. „Toți vorbeau despre școala Avram Iancu spunând că este de cartier, adică mediocră. Copii pe care i-am pregătit și care au ajuns printre primii la olimpiadele pe țară la română demonstrează că dorința de autodepășire a copilului și munca susținută înseamnă totul", explică profesoara.

„Toți pentru unul"

Cel mai mare succes al Mariei Topor, în cariera de dascăl, este apropierea de elevii săi. „Mă bucur că am reușit să formez oameni și că poate am contrbuit în oarecare măsură la educarea unor persoane care au ajuns să devină judecători, ofițeri, actori