Prea puţin cunoscută şi, mai ales prea puţin promovată, meseria de profesor logoped implică, pe lângă răbdare, o bună observaţie ori compasiune. Logopedul devine, într-un mod mai mult sau mai puţin voit, un corespondent între profesor, părinte şi copil. Am discutat, despre toate aceste aspecte, cu Bartok Eva, logoped în cadrul Gimnaziului „Nicolae Bălcescu” din Târgu-Mureş.
Reporter: Prezentaţi-ne un scurt istoric al activităţii dumneavoastră!
Bartok Eva: Am terminat psihopedagogia specială la Cluj-Napoca şi am început să lucrez încă din studenţie ca logoped la Şcoala Specială pentru Surzi, apoi am lucrat la Şcoala Specială Nr. 2 din Târgu-Mureş, tot ca logoped şi de opt ani lucrez la Gimnaziul “Nicolae Bălcescu”, unde mă ocup, în special, de copiii dislexici. Este singura şcoală din ţară care oferă acest serviciu educaţional.
Rep.: Ce presupune meseria de profesor logoped?
B.E: Pentru a fi profesor logoped, trebuie să termini o facultate de Psihopedagogie Specială sau Psihologie, apoi trebuie să participi la foarte multe cursuri, pentru că facultăţile din ţară nu oferă nişte aprofundări practice. Trebuie să înveţi foarte mult şi să te perfecţionezi pe diferite arii ale logopediei. Ca şi în orice meserie în care lucrezi cu oamenii, trebuie să ai anumite calităţi, trebuie să poţi să oferi sprijin altuia şi să poţi lucra cu copiii.
Rep.: Ce face diferit un logoped faţă de colegii lui profesori?
B.E.: Logopedul interşcolar merge de la o şcoală la alta, pentru că are foarte multe unităţi arondate, echivalentul a 500 de copii. E greu să te mai simţi acasă undeva şi e greu de făcut faţă acestei frustrări, căci deşi ştii că în fiecare loc ar fi nevoie de mai multe ore de lucru, din cauza acestei normări aberante, nu poţi să faci faţă. Este un altfel de frustrare faţă de cea a unui profesor general. Fiindcă activităţile pe care le desfăş
