În agitaţia unei alte zile în care ai senzaţia că totul se naşte, creşte, explodează în breaking news şi se stinge mocnind doar spre miezul nopţii, pentru ca mâine să o iei de la capăt – sunt anii Cârtiţei lui Harold Ramis, prieteni! -, în care feţele mai spălate, mai puţin ridate şi capabile să unească coerent subiectul şi predicatul în acord îşi completează cv-urile cu titlurile de miniştri, într-una din acele zile în care pari un acrobat de la Cirque du Soleil (mergeţi la spectacolele de până duminică de la Romexpo) încercând să nu cazi fie luat de viscol, fie doborât de gheaţa pe care niciunul dintre noi nu o mai îndepărtăm de pe trotuare – deschizi calculatorul la birou şi încep textele bune să curgă. Şi nu doar textele. Aşa că îi laşi în pace pe alte Ungureanu, Ponta şi pe domnul obişnuit să doarmă până târziu – şi caşti ochii, urechile, îţi încălzeşti degetele şi dai mai departe ceea ce ţi-a fost dat să primeşti azi. Măcar o parte.

Şi culmea ironiei, începi cu un text f.bun despre …. Ungureanu şi Co. Dan Tăpălagă pe HotNews. Deschizi Gazeta Sporturilor şi “furi” şi de acolo vreo trei texte. Traian Ungureanu - Drumul spre linişte. Radu Naum, despre sportul cel mai frumos din lume – Giro, girofar – şi ca să nu se supere prietenul Turambar (şi nu doar din acest motiv) – un interviu cu un om care spune o poveste aproape imposibil de crezut, despre cum sportul a schimbat o lume. Chester Williams, – rugby, Mandela, Invictus (modest film totuşi) şi Apartheid. Râzi apoi asemeni lui Muttley – celebra potaie de desen animat – în timp ce citeşti textul lui Cosmeanu, pe VoxPublica.

P.s. strecurat în mijlocul postării. Textul lui Tolontan despre marşul pinguinilor pe National Arena şi nişte cuvinte care-ţi dau fiori: “asta sîntem și noi: niște pinguni disciplinați, mărșăluind eroic, generație după generație, generații crescute greșit, în subcultura sacrifici