Săptămâna trecută am adus în discuţie un subiect legat de asertivitate; adică de modalitatea de a acţiona în interes propriu fără a leza şi încălca drepturile celor din jur. Cu alte cuvinte de a acţiona şi a se exprima cât mai autentic faţă de cei din jur, fără a recurge la agresivitate şi pasivitate. Cu toate acestea, nu sunt puţini cei care au un comportament asertiv şi răspund adecvat celorlalţi fără ai jigni şi fără a fi violenţii şi care constată că în ciuda acestui lucru cei din jur par a nu le respecta dreptul la exprimarea dorinţelor şi sentimentelor, răspunzându-le jignitor sau chiar violent.

Recomandări

Acest lucru poate crea disconfort şi confuzie dat fiind faptul că de cele mai multe ori asertivitatea ar trebui să ducă la normarea comportamentului celorlalţi. Ei bine, atunci când există situaţii în care ceilalţi ne refuză dreptul la exprimarea dorinţelor şi nevoilor proprii şi au o atitudine ostilă şi iraţională putem apela la anumite strategii care pot duce la normarea comportamentului acestora.

În momentul în care o persoană îţi cunoaşte punctul de vedere, dar îţi răspunde agresiv la fiecare încercare de a clarifica sau a aduce argumente, cel mai bine este să întrerupi argumentarea şi să repeţi punctul tău de vedere neschimbat de fiecare dată, fără a da argumente. Acelaşi răspuns, dar atenţie, acesta trebuie să fie dat neapărat pe un ton nonagresiv şi cu o atitudine calmă, în caz contrar efectele vor fi total inverse.

O altă tehnică este şi aceea în care punem punct unei discuţii, dacă partenerul de discuţie continuă să fie într-o manieră nejustificată agresiv. Acest lucru nu se face plecând pur şi simplu din faţa persoanei şi trântind uşa la ieşire, ci anunţând verbal pe un ton calm că nu sunteţi disponibil de a continua această discuţie în aceste condiţii şi că cel mai bine ar fi ca acest subiect să fie reluat mai târziu cân