Despre aşa ceva se vorbeşte doar în şoaptă. Psalmii de blestem te îmbolnăvesc şi te pot ruina material. Sursa: Foto: Adrian Pîclişan

Printre oamenii credincioşi nu este spaimă mai mare decât blestemul preoţesc. E unul din marile tabuuri ale lumii creştine şi feţelor bisericeşti le este interzis să recurgă la această armă. "Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui", "Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda", sunt doar două exemple din psalmii de blestem cuprinşi în Vechiul Testament. MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe INCOGNITO. Blestemele preoţeşti, marele tabu al Bisericii

Blestemul e pentru draci, nu pentru oameni

Oficial, niciun preot n-are voie să blesteme oameni, pentru această încălcare a dogmei existând chiar pericolul caterisirii. Ierarhii pot blestema doar dracii, dar numai în anumite condiţii: dacă au vechime, dacă sunt curaţi sufleteşte şi dacă au o pregătire specială pentru această misiune. Cu aşa ceva nu e de joacă, spun înaltele feţe bisericeşti.

Protopopul Mircea Silaghi, din Timişoara, spune cum se ajunge la blestemele preoţeşti: "Atunci când oamenii au un necaz, o pagubă, sau când sunt supăraţi, caută să se răzbune. Ei apelează la unii preoţi şi le cer să recite împotriva unor semeni ai lor, cărora le doresc răul, nişte slujbe, ca şi moliftele Sfântului Vasile. Sunt blesteme îndreptate împotriva răului sau diavolului, doar că unii oameni îi au în vedere pe alţi oameni care le-au pricinuit un necaz".

Predarea păcătosului către diavol

Anatema este considerată cea mai grea pedeapsă pe care o poate da biserica, scoţând în afara ei adeptul care a păcătuit maxim. "Anatema se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice, morale şi de cult (...). Anatema cuprinde blestem, afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mâna satanei",