● Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Editura Cartea Românească, 2011.
Romanul la care Octavian Soviany a scris şapte ani nu e tocmai uşor de citit. Şi nu atît din cauza dimensiunii (peste 400 de pagini relativ repetitive care anunţă o continuare) sau a limbajului (cu lexicul şi stilistica romanelor picareşti de secol XIX), cît din cauza celor istorisite, care formează o lungă şi amănunţită cronică a Răului şi a decadenţei umane, unde desfrîul, ticăloşia şi degradarea fizică scriu împreună fiecare pagină a cărţii. Viaţa lui Kostas Venetis este o anti-hagiografie, povestea unei iniţieri în Rău: protagonistul romanului nu are nimic sfînt în el, iar viaţa lui, dictată de pe patul de moarte iubitului mult mai tînăr, este istoria plină de orori, perversiuni şi coşmaruri a unei îndelungi posedări. Kostas Venetis s-a născut şi a trăit, ca sub semnul unui blestem, o viaţă plină de ură, boală şi vicii, o viaţă de-a lungul căreia toate păcatele capitale au fost împlinite cu asupra de măsură. Din această perspectivă, romanul lui Octavian Soviany funcţionează ca un exorcism literar şi cred că, mai ales într-o literatură pudibondă ca a noastră, acest tur de forţă al răului se poate lăsa cu dezgust şi abandon din partea multor cititori. Nu spun că aceia care deschid copertele acestui roman ar trebui să renunţe la orice speranţă, dar ar trebui avertizaţi că vor citi cruzimi care, la noi, n-au mai fost scrise, nici măcar în Principele (1969) lui Eugen Barbu.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuRomanul se deschide cu o convenţie binecunoscută: cumpărarea dintr-un anticariat a unui exemplar, poate singurul, dintr-o ediţie, nemarcată în vreun fel, cu memoriile unui personaj misterios al cărui nume apare şi în alte manuscrise obscure de sfîrşit de secol XIX. Cartea va fi, aşadar, doar o parte
