- Cultural - nr. 948 / 9 Februarie, 2012 Lirismul poate fi considerat domeniul cel mai subtil al fiintei umane, registrul existential de cea mai pregnanta consistenta, spatiul de cel mai adanc sens al contemplarii lumii. Poezia presupune un fel de multiplicare a figurii spiritului creator in oglinzile paralele ale visului poetic, ale simbolurilor si metaforelor. Poezia, ca stare afectiva si de cunoastere privilegiata, ca mod de a simti in mod esential devenirea lumii si propria realitate interioara, este, azi, ca intotdeauna, o valoare perena careia i se dedica doar cativa initiati, cativa iluminati ce ies din "norma” umanului, cativa lunatici sublimi ce traiesc frenetic in preajma esentelor. Nu cred ca poezia de astazi si, implicit, lirismul, este intr-un impas chiar atat de mare, de stringent cum il considera unii vestitori ai apocalipsei poeziei. Doar ca are alta fizionomie, alt statut, alta rezonanta, intr-o lume coruptibila, supusa precaritatii, in care valorile interioritatii s-au degradat sau sunt pe cale sa se deterioreze, in beneficiul unor insusiri care tin de o cat mai atenta si mai prompta adaptare la mediu. In acelasi timp, trebuie sa observam ca perenitatea poeziei nu rezulta din mecanismele de suprafata ale structurarii poetice, din modelele si formele expresive care s-au succedat de-a lungul vremii, ci din acea stare indefinibila a poeticitatii, atat de greu de fixat in cuvant. E drept, intr-o realitate descentrata, in care fragmentul pare sa preia prerogativele intregului, in care armonia e inlocuita adesea de dizarmonie, cum este cea in care traim, comunicarea lirica devine foarte dificila, mesajul poetic se preschimba intr-un discurs marginalizat, iar poetii isi pierd statutul de exceptii existentiale si morale. IULIAN BOLDEA - Cultural - nr. 948 / 9 Februarie, 2012 Lirismul poate fi considerat domeniul cel mai subtil al fiintei umane, registrul