Autorul Charles Hugh Smith spune că expansiunea creditului operată de băncile centrale şi comerciale nu se deosebeşte cu nimic de contrafacere
"Împrumutarea de bani, în baza unor surplusuri viitoare imaginare, este cea mai gravă formă de falsificare a banilor"
Sistemul actual favorizează alocarea greşită a capitalului şi este sortit imploziei
Traversăm o perioadă în care actorii economiei reale şi investitorii pe activele de risc aşteaptă "decizii salvatoare" de la autorităţile politice şi băncile centrale, însă acestea nu numai că nu au cum să vină, dar nu fac decât să fie contraproductive, avertizează Charles Hugh Smith, într-o serie de materiale postate pe blogul său Of Two Minds, preluat de publicaţia online Zero Hedge. Majoritatea măsurilor de natură monetară nu fac decât să distorsioneze economia în condiţiile în care acestea nu se deosebesc foarte mult - prin efecte - de falsificarea propriu-zisă a banilor.
Contrafacerea este ilegală întrucât este o falsă creare de valoare, aminteşte Smith. Falsificatorul ia hârtie ieftină şi o transformă în bani cu valoare mare, care reprezintă un echivalent pentru elemente productive sau bunuri ale economiei reale. Contrafacerea este pedepsită de lege întrucât falsificatorul nu creează valoare adăugată, ci doar un mijloc prin care poate pretinde dobândirea unei valori reale.
A crea valoare reală - prin oferirea de bunuri şi servicii în economie - necesită eforturi şi muncă grea. Falsificatorul însă îşi apropriază cu uşurinţă aceste rezultate ale muncii şi inovaţiei doar prin contrafacerea hârtiei.
Dacă falsificarea banilor este ilegală, atunci cineva ar trebui să îi aresteze pe membrii board-ului Rezervei Federale Americane întrucât aceştia au emis monedă fără acoperire şi fără a produce valoare adăugată în economie. Este contrafacere în cel mai clasic înţeles al cuvântului, iar sing
