Un locotenent tânăr, cu un dram de minte, o conştiinţă civică nepervertită şi un curaj inconştient, trece pe stradă îmbrăcat militar şi intră în grupul de oameni care demonstrează de capul lor. Aşa ar fi trebuit să pledeze avocatul apărării la prezenţa locotenentului Alexandru în Piaţa Universităţii. Nimeni nu putea dovedi altceva oricât ar fi încercat. Şi tânărul locotenent ar fi fost în armată şi acum, dacă luat de val nu ar fi încercat să arate el că schimbă lumea, pentru că cineva l-a pupat în Piaţa Universităţii. După această prezenţă fără aprobare pe marginea Dâmboviţei, ar fi fost cel mult amânat în grad.

Dar pentru că luat de val şi încurajat de capete creţe s-a apucat de ceartă cu amiralii pe sticlă, acum trage şi pentru ce nu a făcut. A fost judecat şi trecut în rezervă. Sunt două aspecte aici . Unul este că a fost învinuit de fapte pe care nu le-a comis, cum ar fi participarea la demonstraţii şi activităţi politice. Legea pentru el nu se aplică, se interpretează. I se mai pune în cârcă faptul că a participat la demonstraţie în uniformă, aducând prejudicii armatei. Un alt fapt nedovedit, declarat doar, dar practic imposibil de dovedit. Dacă ar fi să facem un sondaj de opinie, ar rezulta că fapta lui nu a adus prejudicii, dimpotrivă, părerea generală este că a făcut ca armata să fie privită cu mai multă simpatie de către societatea civilă, iar avocatul său chiar ar trebui să ceară un sondaj de opinie pe această temă, pentru a demonta acest cap de acuzare. Al doilea aspect este cel legat de faptul că celelalte fapte, pentru care locotenentul chiar se face vinovat, cum ar fi părăsirea garnizoanei declarate ca destinaţie sau declaraţii date presei fără aprobarea comandantului acestea sunt atât de minore încât nu făceau obiectul discuţiei în consiliul de onoare. Dar conducerea ministerului a legat faptele cele mai simple de pedepsele cele mai grave