Revoluţia din Decembrie '89 a reconfigurat total viaţa politică şi socială din România. Odată cu tranziţia de la „ghetoul comunist" la o democraţie firavă, în România a început să se prefigureze ceea ce am putea să numim o scenă politică.

Primul partid care s-a făcut auzit în primăvara lui 1990 a fost Frontul Salvării Naţionale (FSN). De FSN este legat, în primul rând, numele fostului preşedinte Ion Iliescu. Acesta din urmă a şi candidat, la alegerile din 1990, din partea FSN, scrutinul de atunci reprezentând prima şi, până la momentul de faţă, singura dată când, în România post-decembristă, alegerile prezidenţiale nu au avut şi un al doilea tur.

FSN nu a însemnat însă doar partidul „păstorit" de Iliescu, ci şi, aşa cum susţin unii dintre foştii membri ai FSN Constanţa, „un organ local al puterii de stat", apolitic.

Potrivit spuselor locotenent colonelului Ioan Maliciuc, autorul volumului „Preţul libertăţii la Constanţa. File de istorie", „FSN Constanţa nu era un partid politic, ci un organ local al puterii de stat". „Confuzia s-a creat", susţine Maliciuc, „din cauza lui Iliescu. Acesta a numit aşa partidul pe care-l conducea pentru a avea succes în alegeri". Decedaţi şi emigranţi

Este interesant de aflat ce a mai rămas, la mai bine de 20 de ani de la înfiriparea sa, din fostul FSN Constanţa. Potrivit datelor din volumul lui Maliciuc, acest FSN a fost coordonat, la Constanţa, de Lazăr Cercel, acela care în decembrie 1989 a comunicat la Bucureşti componenţa Comitetului Provizoriu al FSN, structură din care făceau parte, pe lângă Lazăr, Barbu Dănescu, Valeriu Şurubaru, Costel Vasilescu, Nicolae Cuşa, Gheorghe Vicol, Ionuţ Badea, Dragoş Botezatu, Titi Badea, Adriana Nicolae, Rodica Săraru, Mircea Iani, Eugen Nedelcu, dar şi „Popa - general" şi „Iordache - contramiral". Din ceea ce Maliciuc numeşte „structurile organizatorice, alese în mod d