Înainte de Ziua Îndrăgostiţilor şi de Dragobete, „Weekend Adevărul“ „jertfeşte“ două pagini pentru a publica nişte poezii de dragoste. Citiţi-le! Vă vor face bine.
Este din nou februarie, lună în care până acum câţiva ani nu se întâmpla nimic. Acum se întâmplă: e Valentine's Day, Ziua Îndrăgostiţilor, şi apoi replica românească, Dragobetele. Nu e cine ştie ce dragoste în februarie, dar se mai dezmorţesc vânzările la ciocolată, urşi de pluş şi flori prin curier.
Autosugestie şi inadecvare. Ne facem cadouri, dar habar nu avem unde să ne ţinem mâinile. Şi poate că aşa trebuie să fie. În „Româna" de clasa a XI-a scria, la capitolul „Camil Petrescu", că „o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". Timpul trece. Va veni în curând primăvara, vor fi alte ocazii pentru cadouri şi alte zile de tandreţe. Vor fi nunţi la vară şi oamenii vor spune „da". Şi apoi ce? Asta a fost tot? Cât durează de fapt dragostea? Trei ani? Mai mult, mai puţin, pe-acolo?
Dacă ţi-a plăcut ştirea, dă-ne LIKE pe Facebook AICI
Dar până atunci este din nou februarie, a căzut un Guvern, a venit altul, e frig afară, mai pâlpâie în centru o mică revoluţie, iar în tot acest timp, noi vă punem în faţă două pagini de poezie românească de dragoste. Cu rimă sau fără rimă - doar cu poveste. Vechi, de pe vremea robilor din porturi, sau noi, din timpul fetelor care sunt mereu offline. Poezii de trimis prin e-mail sau prin poştă, de învăţat pe dinafară şi de şoptit seara, după ce stingem televizorul. Acestea sunt:
Niciodată, iubito (Lucian Avramescu)
niciodată, iubito, n-am să merg fără tine,
eşti prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuţit ce-mi taie sfoara unui gând
niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sânii tai mici făr-a bluzei perdea
legănarea şoldurilor tale fierbinţi
ce s
