Comunicatul Institu­tului Naţional de Statistică, cuprin­zând primele rezul­tate (provizorii) ale recensământului efectuat în toam­­na anului trecut, a produs multe comentarii. Discuţiile au durat o zi, după care scena „breaking news-urilor" a fost ocu­pată de alte eveni­mente. Rea­lită­ţile demografice descrise în tabe­lele INS ne vor afec­ta însă mult timp de-acum înainte, mo­tiv pen­tru care voi mai zăbovi asupra lor.

Aşadar, nu suntem 21,4 milioa­ne, aşa cum sunau ultimele date INS (1 iulie 2010), ci 19 milioane. Dife­ren­ţa de 2,4 milioane nu se explică prin­tr-o scădere bruscă a populaţi­ei, în cele 15 luni scurse între cele două date, ci prin dife­renţa de me­to­do­logie prin care au fost obţinute cele două valori. Da­te­le de statistică publicate pe­rio­dic de INS se bazea­ză pe cumu­larea modificărilor din statistica civilă (certificate de naş­tere şi deces, schimbări de domi­ciliu) aplicate populaţiei înregis­trate la ultimul recensământ (2002). Date­le de re­censământ se bazează pe înregis­trarea persoane­lor efectiv prezen­te la data recensă­mântului. Dacă în privinţa naşte­rilor şi a de­ceselor (mişcarea natu­rală) infor­maţiile statisticii civile sunt rela­tiv pre­cise, ele sunt total nesatis­făcă­toare când e vorba despre schim­­bările de domiciliu: nume­roşi oameni locuiesc în altă loca­litate decât cea înscrisă în car­tea de iden­titate, fără a se înregistra la Evidenţa Populaţiei, şi cu atât mai puţini anunţă respectivul oficiu atunci când se stabilesc în străină­tate. Aşadar, cele 2,4 milioa­ne re­prezintă, în linii mari, dimen­siu­nile fenomenului de emigrare a ro­­­mânilor din ultimii 9 ani. (Nu sunt incluse persoanele care se află la muncă în străinătate pen­­­­­tru perioade mai mici de 12 luni.)

Dacă parcurgem lista judeţelor în care diferenţele dintre datele statis­ticii curente şi cele de la re­censă­mânt sunt, procentual, c