Toată lumea din familia noastră este titlul celui mai recent film realizat de Radu Jude. E o dramă comică (sau o comedie dramatică) despre cum se raportează doi soţi divorţaţi unul la celălalt şi amîndoi la fetiţa lor. Filmul concurează în secţiunea "Forum" a Festivalului Internaţional de la Berlin (9-19 februarie).

După Alexandra, acesta e al doilea film în care vă ocupaţi de relaţiile de familie, mai precis de relaţiile între foştii soţi şi copil, după divorţ. De ce vă interesează atît de mult această temă?

Sînt multe motive. Unele sînt de ordin personal şi n-am să le detaliez. Apoi, sînt de părere că atunci cînd o familie trece printr-o criză cum e divorţul, pînă cînd relaţiile se reconfigurează, există o perioadă în care multe lucruri ascunse ies la iveală într-un mod crud, fără mască. (Vorbesc, bineînţeles, despre soţii care au copii şi care nu se pot despărţi definitiv, care trebuie să găsească un mod de a interacţiona în continuare pentru a gestiona relaţiile cu copiii.) Iar această perioadă dureroasă, care poate dura, de la caz la caz, cîteva zile sau cîţiva ani buni, este foarte ofertantă pentru cine îşi doreşte să studieze felul în care interacţionează oamenii, felul stupid în care se nasc şi se alimentează conflictele şi, mai ales, felul în care sentimentele pozitive (cum ar fi dragostea pentru copil, de exemplu) sînt încontinuu erodate de egoism, victimizare, resentimente etc. În plus, găsesc că simpla observare a acestor conflicte de familie e ceva foarte entertaining; nu degeaba bîrfele explodează cînd o familie se destramă, toţi cei din jur comentează pînă la epuizare motivaţiile sau încearcă să afle cine e „vinovatul“. Cu riscul de a mă repeta, voi spune că am ales această poveste şi pentru ridicolul conţinut în dramă; sînt foarte convins de ce spune Astrov în Unchiul Vanea: „Cred că starea normală a omului e să fie caraghios“. Am înce