Știu, guverne noi, tensiuni în USL, showbiz politic la TV. Dar vă invit puțin în România reală, nu cea de sub zăpezi, ci cea care se confruntă și care uneori rezistă unui asalt fără precedent asupra drepturilor de bază. O Românie care străbate greu agenda puterii centrale, deși avem lupte reale și dure duse pentru chestiuni fundamentale. Iată faptele:
De două săptămîni (pe 24 ianuarie a fost prima zi), angajații de la Electrolux Satu Mare au declanșat grevă generală, după ce toți pașii necesari au fost parcurși. Ăsta e deja un lucru mare. Electrolux e o corporație suedeză prezentă în zeci de țări, cu zeci de mii de angajați. În România, mișcarea sindicală în domeniul privat a mers din prost în mai prost. Foarte puțini au rezistat presiunii și au știut să se păstreze solidari. Numeri pe degete sindicatele care reuşesc să facă faţă în mediul privat. SAMUS, sindicatul Electrolux Satu Mare, a rezistat.
Nu vă închipuiţi nişte proteste soft. Lupta a fost dură şi de uzură de la bun început. De ieri, cei din conducere au trecut la chestiuni mai radicale. Au trimis oamenii care nu sînt în grevă acasă (cu 75% din salariu plătit), iar pe grevişti nu i-au mai lăsat în interiorul fabricii. A fost anunţată închiderea întreprinderii pe timp de trei zile (o astfel de închidere se ia conform legii cu acordul AGA sau CA, greviştii doar au fost anunţaţi că nu mai au voie în fabrică). O decizie ilegală, după cum au declarat lideri Cartel Alfa. O grevă se face la locul de muncă.
Electrolux a venit cu un comunicat ridicol în care anunţa că a închis porţile ca să-i protejeze pe non-grevişti de cei care protestează:
“Ca urmare a deciziei de a închide fabrica din Satu Mare pentru trei zile pentru a proteja angajaţii care lucrează în prezent în baza programului obişnuit şi care nu s-au alăturat grevei, Electrolux doreşte să sublinieze următoarele: Având în vede
