Cum reuşesc pisicile să meargă pe garduri fără să cadă? De ce pot căţeii să roadă oase de vită, dar nu şi de pui? Acestea şi multe altele au fost curiozităţile copiilor la ora despre îngrijirea animalelor de companie.

Nici n-a apucat bine Adrian Ungureanu să spună cine este şi de ce-a venit, că doamna învăţătoare l-a şi întrerupt: „Mă scuzaţi, domnu' doctor, să ştiţi că sunt foarte mulţi copii în clasa mea care vor să ajungă medici veterinari!" Adrian zâmbeşte, îngaimă un „cu atât mai bine..." şi încearcă să-şi reia discursul.

E doctorand la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti şi de pe la mijlocul lui ianuarie colindă şcolile din sectorul 5, încercând să-i înveţe pe copii cum să-şi înţeleagă mai bine prietenii cu patru lăbuţe, cum să le „citească" reacţiile şi nevoile. „Ia să vedem, câţi dintre voi au acasă căţei?" Nouă mânuţe se avântă-n sus. Pisici au doar cinci, aşa că discuţia începe de la câini. Adrian îi întreabă ce ştiu ei despre căţei. Deşi sunt abia în clasa a II-a, copiii ştiu că strămoşii prietenilor patrupezi sunt lupii şi că familia lor e haita. De asemenea, ştiu să numească peste zece rase, au auzit de câinii poliţişti şi cunosc detalii despre activitatea acestora. „Căţeii poliţişti adulmecă inamicul! Şi mirosul de droguri!", zice un băieţel.

Copiii dau răspunsuri trăsnite

„De ce trebuie să folosim o lesă când ducem căţelul la plimbare?", întreabă veterinarul.

„Ca să nu cadă nimic pe el..."

„Dar în parc îi dăm drumul?"

„Nuu, că dacă e un câine mic, se poate speria de câinii maidanezi de acolo!"

„Ce mănâncă un căţel?"

„Mămăligă!"

„Ce facem dacă ne atacă un căţel?"

„Îi dăm cu ghiozdanul în cap!"

Răspunsurile acestea pot fi amuzante, dar arată că cei mici nu deţin informaţiile corecte, importante pentru viaţa animalelor de