Articole pe Internet, cărţi de psihologie pe înţelesul tuturor, reviste glossy de psihologie, săptămînale pentru mămici şi bebeluşi, training-uri pentru părinţi perfecţi. Un bagaj de informaţii rezonabil, la îndemînă, pentru oricine îşi doreşte să-şi perfecţioneze relaţia cu propriul copil. În majoritatea cazurilor, cu mici şi triste excepţii, sînt oferite sfaturi de bun-simţ, reguli de bună purtare cu cel mic, sugestii de dialoguri formatoare, informaţii despre dezvoltarea intelectuală, emoţională şi fizică a copilului, poveşti educative, idei care te pot scoate din încurcătură la fiecare pas pe care-l faci alături de copilul tău. Limbajul folosit este accesibil neiniţiaţilor, textele cuprind reflecţii ale altor părinţi trecuţi prin aceleaşi experienţe, astfel încît cititorul să nu se simtă singur cu dilemele lui. Iar cursurile dezbat probleme familiare oricărui adult greu încercat de rolul de părinte.
Sînt însă destule voci care cîrcotesc împotriva acestui tip de informare „în masă“. Culorile roz în care se vorbeşte despre maternitate, fotografiile cu zîmbete bine retuşate ale unei familii fericite, sfaturile la minut care promit să facă minuni, toate sînt numai bune de sădit sentimente de vinovăţie în sufletul unui părinte căruia nu-i prea reuşesc nici regulile de aur ale fermităţii şi consecvenţei, nici răbdarea fără limite, nici iubirea absolut, dar absolut, necondiţionată. Cauzele şi efectele invocate de specialişti par dintr-odată extrem de complicate, programul pe care trebuie să-l urmezi ca să devii un bun părinte pare unul fără sfîrşit, normele de comunicare cu propriul copil ameninţă să te transforme într-un robot programat cu răspunsuri perfecte.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosAşadar: faptul că există o mulţime de surse de informare cu privire la educaţia unui copil are, pe de o parte, ne
