Indiferent de vreme şi de vremuri, poporul român îşi duce pe umeri, din tată-n fiu, ghinionul secular de a fi hrănit cu promisiuni. Deopotrivă, în dictatură şi în democraţie; în aşa-zisa democraţie. Ce ar trebui să înţelegem?! Că, fie iarnă, fie vară, fie în dictatură, fie în aşa-zisa democraţie, mulţimea nu contează. Sau, altfel spus, nu merită luată în calculul Puterii decât atunci când e vorba de strângerea birurilor. E adevărat, cu unele mici excepţii, cum ar fi, de pildă, recentele proteste din toată ţara, fix în iarna cumplitei noastre strâmtorări economice, financiare, sociale ş.a.m.d., care a dus la remanierea Guvernului.

Aşadar, sunt debarcaţi unii - care şi-au "servit" atât propriile interese cât şi, chipurile, ţara, după cum li s-o fi cerut… Ca urmare, e necasar să vină alţii, învestiţi să continue politica celor dintâi (în acest raport proxim). Asistăm, după cum se vede, nu numai la perpetuarea răului social fără sfârşit, ci şi la schimonosirea democraţiei.

Faptul că marea majoritate a românilor este grav afectată de măsurile de austeritate ale fostei guvernări, măsuri numite de către un exponent al Puterii, foarte sigur pe sine şi relaxat la maximum, "dureroase, dar obligatorii", nu înseamnă, oare, că poporul nu are voie să cârtească?! Nu ştim dacă relaxatul senator o fi fost în situaţia de a nu-şi fi putut achita facturile la întreţinere, gaze, lumină etc. etc., sau de a trăi cu o coajă de pâine, de azi pe mâine… Ştim însă că acolo, la vârful deciziilor politice, îndestularea, surplusul şi luxul, până şi cel evident cinic, al exprimării, nu au limite. Să mai creadă cineva că funcţionează democraţia, adică regimul politic bazat pe voinţa poporului?! Ce naţiune e în stare să accepte recomandarea Puterii şi a dictatorilor FMI de a îndura "austeritatea", trăind, eventual, sub cerul liber? Câte milioane de români vor mai fi obligaţi să plece î