Patronul s-a săturat: după ce-a băgat o grămadă de bani (de la FMI) în echipă, constată că rezultatele sunt dezastruoase. Meciuri pierdute în serie, calificări ratate, spectatori tot mai puţini şi mai nepoliticoşi. Care, în ciuda vremiii nefavorabile, se încăpăţânează să strige “Jos patronu’!”, “Jos antrenoru’!”, “Demisia!” şi se bat cu jandarmii care vor să-i evacueze de la peluzele stadionului “Piaţa Universităţii”.
Dar, chiar a doua zi după ce declarase sus şi tare: “Am încredere în antrenorul Boc!” a luat decizia să-l demită. Cuminte, Boc a declarat că respectă decizia patronului, că a făcut tot ce-a putut ca să limiteze dezastrul (căderea într-o categorie “junk” a competiţiei mondiale) dar că e încrezător în viitorul echipei. Cu acelaşi prilej, patronul a anunţat, de la Palat, că echipa va fi preluată de un tehnician tânăr, cu ochelari, care a mai antrenat nişte echipe într-un campionat-fantomă, rezervat cunoscătorilor: Ungureanu! Nu Traian. Ăla de-i cântă ode la Palat şi pentru care l-a trimis ca observator la Bruxelles, ci Mihai-Răzvan. Un specialist cu papion şi cu masterate la activ. A zis că-i dă mână liberă să-şi facă echipă, că nu va interveni niciodată în luarea deciziilor şi nici prin vestiare nu va mai trece. I-a recomandat însă să întinerească echipa, dându-i şi o listă în acest sens, să o studieze şi să decidă punerea ei în aplicare. “Trebuie să terminăm cu babalâcii ăştia îmbuibaţi, care nici măcar o fentă reuşită nu mai ştiu să facă!” – ar mai fi zis patronul, arătând discret cu degetul spre grupa de judecători aduşi cu mari sacrificii la echipă de prin campionatele judeţene. “Ăştia-s primii pe care trebuie să-i schimbi, iar după aia şi pe ceilalţi!” O singură concesie a făcut patronul, la solicitarea vechiului antrenor: fiecare titular să recomande un junior care să-i ia locul. Extrema Ariton a recomandat-o pe Andreea Vass.
Aceasta, în