Cum ai ajuns să pui Apolodor pe muzică?
Apolodor are muzicile lui, eu doar am ascultat ce-mi „cînta“ textul şi l-am propus altor urechi. Apoi ne-am jucat cu Dorina Chiriac, Radu Bânzaru şi Adrian Mihai, zis Mişu Indianu’, l-am „colorat“ cu voci şi tobe, l-am dus prin lume... Parc-ar fi povestea lui Apolodor în povestea lui Apolodor în povestea lui Apolodor, pentru că nu doar concertul a circulat, ci la un moment dat Mişu Indianu’ s-a îmbarcat el însuşi pe-un vas şi-a plecat în lume. A trebuit să cîntăm fără el. De fapt, el nu cînta, ci stătea nemişcat aproape tot concertul, despletit, misterios şi încruntat. Părea rupt dintr-un western. Ah, am uitat de unde-am plecat... Totul a început cu o discuţie în care a apărut ideea de a face un concert pe o carte. Am intrat în librărie şi am găsit cartea. Mi se părea extrem de tentant să fac o hartă muzicală a călătoriilor pinguinului Apolodor pe Glob.
De ce acum şi în engleză?
Pentru că au apărut tot mai mulţi străini interesaţi să-l înţeleagă. Am încercat să-l traducem, dar nu ne-a prea ieşit, pentru că tot ce avea haz în română nu mai avea haz în engleză şi nici tristeţea nu-i aşa tristă dacă nu trece prin haz. Atunci, împreună cu Dripăl (Ana Constantinescu), ne-am gîndit să ne jucăm în engleză, fiind fidele situaţiei, nu cuvintelor, şi cred că a fost cea mai bună alegere pe care-o puteam face. Se pare că Apolodor in English e un concert foarte simpatic, dacă luăm în considerare reacţiile publicului român şi străin. Acest Apolodor a circulat oricum mai mult decît celălalt, dar cel mai frumos e că, dacă plecăm undeva, avem ambele concerte la noi.
Pe lîngă cele cîteva cărţi cîntate, mai ai şi altele în plan?
Da, de atunci am mai cîntat cărţi: Don Quijote, Nasul de Gogol, Insula de Gellu Naum, iar în teatre am mai făcut să cînte oameni în piese de Max Frish, Caragiale şi Beaumarchais. Nu plănui
