Filmul procedurii de învestitură a noului Guvern al României, analizat fotogramă cu fotogramă, dă rezultate spec-taculoase. Ceea ce, la vizionarea normală, este aproape insesizabil, devine astfel clar ca lumina zilei. Chiar dacă la vot au participat doar 239 din cei 463 de senatori şi deputaţi, iar dintre aceştia doi au votat chiar împotrivă, în realitate, membrii noului cabinet au primit mandatul întregii clase politice, aşa cum este ea constituită prin actuala reprezentare parlamentară. Un rezultat numai pe jumătate surprinzător, dar pe de-a întregul plin de consecinţe!
Pe ce mă bazez, vorba lui Moromete?
În primul rînd, pe analiza comportamentului opoziţiei parlamentare. În momentul anunţării demisiei guvernului Boc, abordarea evenimentelor de către liderii USL a fost aceea că suntem în faţa "începtului sfîrşitului" pentru "regimul Băsescu". Dacă vreţi, echivalentul simbolic al decolării elicopterului de pe acoperişul CC-ului, în decembrie 1989. S-au pronunţat în acest sens, cît se poate de clar, atît Victor Ponta, cît şi Crin Antonescu: s-a deschis calea spre anticipate, iar anticipatele nu sunt decît preludiul necesar al retezării abrupte şi inevitabile a mandatului prezidenţial deţinut de Traian Băsescu. Pe ce s-au bazat cei doi lideri cînd au făcut aceste declaraţii, este greu de întrevăzut. Poate, ca de obicei, doar pe ceea ce-şi închipuie că ar fi realitatea, adică ceva care are prea puţină tangenţă cu ceea ce este realitatea de fapt. Discrepanţa a apărut în toată splendoarea ei, doar două zile de la declanşarea "crizei guvernamentale". Poate că USL a mizat pe dificultăţile conturării rapide a unui nou guvern, care să poată fi prezentat Parlamentului cu şanse de izbîndă. În această ipoteză, am fi asis-tat la mai multe încercări eşuate ale PDL, ale coaliţiei care îl susţine, de a forma guvernul, fiecare dintre ele adîncind rapid criza de credibili
