Când, în luna decembrie, cotidianul turc Aydinlik prelua o relatare a unei publicaţii libaneze, conform căreia în Siria fuseseră arestaţi 49 de ofiţeri ai serviciilor secrete turce, oficialii de la Ankara au refuzat să comenteze ştirea. La începutul acestei săptămâni, postul sirian de radio Shams FM, considerat drept apropiat al cercurilor de putere de la Damasc, a anunţat că guvernul sirian şi cel de la Ankara poartă tratative asupra eliberării ofiţerilor turci, care ar fi operat pe teritoriul Siriei pentru a îi sprijini pe rebelii Armatei Libere Siriene. Conform postului de radio, condiţiile impuse de Damasc pentru repatrierea ofiţerilor turci ar fi încetarea infiltrării serviciilor secrete ale Ankarei, oprirea antrenamentelor militare acordate rebelilor de către Turcia precum şi arestarea şi extrădarea liderilor rebeliunii siriene aflaţi pe teritoriul Turciei. De asemenea, Damascul ar fi cerut ca acordul între cele două state să fie semnat şi de Iran, cel mai important aliat al Siriei.
Miza: supremaţia în Orientul Mijlociu După cum subliniază cotidianul german Die Welt, chiar dacă informaţiile privind ofiţerii turci nu ar fi corecte, simpla lor menţionare la un post de radio care reflectă poziţia guvernului sirian este echivalentă cu numirea Turciei drept un agresor implicat direct în ceea ce devine, pe zi ce trece, un război civil. De altfel, guvernul de la Istanbul nu ascunde această implicare - iar miza este clară: lupta pentru supremaţie - alături de Israel - în Orientul Mijlociu, care se dă în acest moment între Turcia şi Iran. În acest moment, Iranul controlează, prin Assad, atât gruparea Hisbollah din Liban cât şi, într-o măsură mai mică, gruparea palestiniană Hamas. Căderea lui Assad ar însemna că ambele grupări, duşmani declaraţi ai Israelului, ar deveni brusc dependente de bunăvoinţa Turciei. În ciuda tensiunilor dintre Istanbul şi Ierusalim, T
